MEDALIERE, medalieri, s. f. Faptul de a medalia. – V. medalia.

MEDALIERE s.f. (Rar) Primire sau acordare a unei medalii. [Pron. -li-e-. / < medalia].

medalia vt [At: DLR / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: drr medaliat] A distinge cu o medalie Vz decora.

MEDALIER, medaliere, s. n. Colecție de medalii; mobilă cu sertare în care se păstrează medaliile. – Pronunțat: -li-er.

MEDALIER, medaliere, s. n. Colecție de medalii; mobilă cu sertare în care se păstrează aceste colecții. [Pr.: -li-er] – După fr. médaillier.

MEDALIA vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].

MEDALIER s.n. Colecție de medalii; mobilă pentru păstrarea medaliilor. [Pron. -li-er. / cf. fr. médaillier].

MEDALIA vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)

MEDALIER s. n. colecție de medalii: mobilă pentru păstrarea acestora. (< fr. médaillier)

A MEDALIA ~ez tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat

*medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.

medaliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. medalierii; pl. medalieri

!medaliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. medalierii; pl. medalieri

medaliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. medalierii

medalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. medaliez (desp. -li-ez), 3 medaliază, 1 pl. medaliem; conj. prez. 1 sg. să medaliez, 3 să medalieze; ger. medaliind (desp. -li-ind)

medalia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliază, 1 pl. medaliem (-li-em); conj. prez. 3 să medalieze; ger. medaliind (-li-ind)

medalia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliez, 3 sg. și pl. medaliază, 1 pl. medaliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medalieze; ger. medaliind (sil. li-ind)

medalier s. n., pl. medaliere

MEDALIA vb. v. decora.

medalia vb. v. DECORA.

MEDALIA vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie. V. d e c o r a. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: medaliez. – Derivat regresiv de la medaliat.