3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDALIÉRE, medalieri, s. f. Faptul de a medalia.V. medalia.

MEDALIÉRE s.f. (Rar) Primire sau acordare a unei medalii. [Pron. -li-e-. / < medalia].

medalia vt [At: DLR / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: drr medaliat] A distinge cu o medalie Vz decora.

MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

MEDALIÉR, medaliere, s. n. Colecție de medalii; mobilă cu sertare în care se păstrează medaliile. – Pronunțat: -li-er.

MEDALIÉR, medaliere, s. n. Colecție de medalii; mobilă cu sertare în care se păstrează aceste colecții. [Pr.: -li-er] – După fr. médaillier.

MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].

MEDALIÉR s.n. Colecție de medalii; mobilă pentru păstrarea medaliilor. [Pron. -li-er. / cf. fr. médaillier].

MEDALIÁ vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)

MEDALIÉR s. n. colecție de medalii: mobilă pentru păstrarea acestora. (< fr. médaillier)

A MEDALIÁ ~éz tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat

*medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!medaliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. medaliérii; pl. medaliéri

medaliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. medaliérii

medaliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliáză, 1 pl. medaliém (-li-em); conj. prez. 3 să medaliéze; ger. medaliínd (-li-ind)

medaliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliéz, 3 sg. și pl. medaliáză, 1 pl. medaliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medaliéze; ger. medaliínd (sil. li-ind)

medaliér s. n., pl. medaliére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: medaliere
medaliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medaliere
  • medalierea
plural
  • medalieri
  • medalierile
genitiv-dativ singular
  • medalieri
  • medalierii
plural
  • medalieri
  • medalierilor
vocativ singular
plural
Intrare: medalia
  • silabație: -li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • medalia
  • medaliere
  • medaliat
  • medaliatu‑
  • medaliind
  • medaliindu‑
singular plural
  • medalia
  • medaliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • medaliez
(să)
  • medaliez
  • medaliam
  • medaliai
  • medaliasem
a II-a (tu)
  • medaliezi
(să)
  • medaliezi
  • medaliai
  • medaliași
  • medaliaseși
a III-a (el, ea)
  • medalia
(să)
  • medalieze
  • medalia
  • medalie
  • medaliase
plural I (noi)
  • medaliem
(să)
  • medaliem
  • medaliam
  • medaliarăm
  • medaliaserăm
  • medaliasem
a II-a (voi)
  • medaliați
(să)
  • medaliați
  • medaliați
  • medaliarăți
  • medaliaserăți
  • medaliaseți
a III-a (ei, ele)
  • medalia
(să)
  • medalieze
  • medaliau
  • medalia
  • medaliaseră
Intrare: medalier
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medalier
  • medalierul
  • medalieru‑
plural
  • medaliere
  • medalierele
genitiv-dativ singular
  • medalier
  • medalierului
plural
  • medaliere
  • medalierelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)