2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECENÁT, (1) mecenați, s. m., (2) mecenate, s. n. (Rar) 1. S. m. Mecena. 2. S. n. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena. – Din it. mecenate.

mecenat sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 73 / V: (rar) ~e, (îrg) mețe~ / Pl: ~ați / E: it mecenate] (Rar) Mecena.

MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.

MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].

MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)

MECENÁT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mecenát1 (persoană) (rar) s. m., pl. mecenáți

mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mecenat (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecenat
  • mecenatul
  • mecenatu‑
plural
  • mecenați
  • mecenații
genitiv-dativ singular
  • mecenat
  • mecenatului
plural
  • mecenați
  • mecenaților
vocativ singular
  • mecenatule
  • mecenate
plural
  • mecenaților
Intrare: mecenat (protecție)
mecenat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecenat
  • mecenatul
  • mecenatu‑
plural
  • mecenate
  • mecenatele
genitiv-dativ singular
  • mecenat
  • mecenatului
plural
  • mecenate
  • mecenatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mecenat (persoană)

etimologie:

mecenat (protecție)

  • 1. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: