MECENAT, (1) mecenați, s. m., (2) mecenate, s. n. (Rar) 1. S. m. Mecena. 2. S. n. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena. – Din it. mecenate.

mecenat sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 73 / V: (rar) ~e, (îrg) mețe~ / Pl: ~ați / E: it mecenate] (Rar) Mecena.

MECENAT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.

MECENAT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].

MECENAT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat

mecenate sm vz mecenat

mețenat sm vz mecenat

mecenat¹ (persoană) (rar) s. m., pl. mecenați

mecenat¹ (persoană) (rar) s. m., pl. mecenați

mecenat s. m., pl. mecenați

MECENAT s. v. mecena.

mecenat s. v. MECENA.

Mecena (E un Mecena) – Numele acesta face și el parte din categoria numelor proprii care au ajuns substantive comune. E sinonim cu protector al artelor, susținător al artiștilor, fiindcă la Roma – pe vremea împăratului August – a existat un înalt dregător, Caius Cilnius Maecenas care, posesor al unor imense averi, își ținea palatele și grădinile deschise oamenilor de litere și artă, oferindu-le ospețe și ajutoare bănești. Horațiu dedicîndu-i Odele, iar Vergiliu Georgicele, i-au făcut numele celebru. Timpul a îndeplinit restul, în sensul că a transformat acest nume, Mecena, într-un titlu de cinste conferit cîte unui suveran, ori unui om bogat care, dornic de răsunet, lua un artist sub aripa sa ocrotitoare sau organiza reuniuni artistice. Din aceeași sursă derivă și cuvîntul mecenat = titlu sau faptă de Mecena. IST.

MECENAT s. m. Persoană care protejează artele și literatura ; mecena. Poeticul nostru, lipsă avind doară de patroni și mețenați, închină ostăneala sa hîrtiii! BUDAI-DELEANU, Ț. 73. Mecenatul sau apărătorul literaturei. CR (1 829), 158¹/11, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Diferite alte orașe italiene. . . , grație unui mare artist sau unor mecenați generoși, au jucat un rol adesea important în mișcarea artistică. OȚETEA, R. 255, cf. 63, 210, 296. - Pl.: mecenați. – $Și: (rar) mecenăte (LM), (învechit și regional) mețenát s. m. – Din it. mecenate.

MECÉNA s. m. invar. Mecenat. Căuta cu tot dinadinsul să-și câștige o faimă de mecena. CONTEMP. 1949, nr. 164, 4/4, cf. 1948, nr. 112, 13/3. - Din fr. mécène. Cf. n. pr. M e c e n a.

MECENÁTE s. m. v. mecenat.

MEȚENÁT s. m. v. mecenat.