11 definiții pentru mecenat (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECENÁT, (1) mecenați, s. m., (2) mecenate, s. n. (Rar) 1. S. m. Mecena. 2. S. n. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena. – Din it. mecenate.

mecenat sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 73 / V: (rar) ~e, (îrg) mețe~ / Pl: ~ați / E: it mecenate] (Rar) Mecena.

MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.

MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].

MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)

MECENÁT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mecenát1 (persoană) (rar) s. m., pl. mecenáți

mecenát s. m., pl. mecenáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mecenat (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecenat
  • mecenatul
  • mecenatu‑
plural
  • mecenați
  • mecenații
genitiv-dativ singular
  • mecenat
  • mecenatului
plural
  • mecenați
  • mecenaților
vocativ singular
  • mecenatule
  • mecenate
plural
  • mecenaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mecenat (persoană)

etimologie: