17 definiții pentru mecanism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mecanism sm [At: VÎRLAV, L. 13878 / S și: (înv) ~cha~ / V: (înv) meha~, mehanizm, mihanizm / Pl: ~e / E: fr mécanisme, ger Mechanismus, ngr μηϰανισμός, rs механизм] 1 Sistem tehnic alcătuit din piese fixe și mobile, angrenate între ele, ce pot da naștere la mișcarea mecanică. 2 Totalitate a pieselor și angrenajelor care alcătuiesc un sistem tehnic Si: mașinărie. 3 (Pex) Mod de funcționare a unui sistem tehnic. 4 (Pan; urmat de determinări indicând domeniul) Sistem, mod de organizare ori de funcționare administrativă, socială, politică etc.

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sînt în contact între ele astfel încît unele elemente mobile pot antrena mișcarea celorlalte. 2. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un întreg și, prin acțiunea lor combinată, funcționează ca un organism. 3. Fig. Sistem, organizație, mod de organizare politică, economică, socială etc. D-ta dispui de o tipografie bine instalată și de un mecanism administrativ bine organizat. CARAGIALE, O. VII 271.

MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma].

MECANÍSM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr. mécanisme, germ. Mechanismus)

MECANÍSM ~e n. 1) Sistem tehnic constând din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o mișcare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate între ele, care formează un întreg, funcționând ca un organism viu. 4) Mod de funcționare; proces funcțional. ~ul gândirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mécanisme, germ. Mechanisme

mecanism n. 1. combinarea pieselor destinate a funcționa împreună: mecanismul unui ceasornic; 2. totalitatea organelor unui corp viu: mecanismul corpului omenesc; 3. fig. combinarea mijloacelor destinate a produce un efect: mecanismul unei limbi, al unui guvern.

mehanism sn vz mecanism

mehanizm sn vz mecanism

mihanizm sn vz mecanism

*mecanízm n., pl. e (d. mecanică). Mașinărie, combinațiunea pĭeselor destinate să funcționeze împreună: mecanizmu unuĭ ceasornic. Fig. Totalitatea organelor unuĭ corp viŭ: mecanizmu corpuluĭ omenesc. Relațiunile mijloacelor destinate să producă un efect, structură, felu de organizare: mecanizmu uneĭ limbĭ, unuĭ guvern, unuĭ serviciŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mecanísm s. n., pl. mecanísme

mecanísm s. n., pl. mecanísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MECANÍSM s. (TEHN.) 1. mașinărie, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcționează perfect.) 2. v. dispozitiv.

MECANISM s. (TEHN.) 1. mașinărie, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcționează perfect.) 2. dispozitiv, (înv. și reg.) meșteșug. (Un ~ într-un ansamblu tehnic.)

Intrare: mecanism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanism
  • mecanismul
  • mecanismu‑
plural
  • mecanisme
  • mecanismele
genitiv-dativ singular
  • mecanism
  • mecanismului
plural
  • mecanisme
  • mecanismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)