10 definiții pentru meandric
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEANDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.
MEANDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meandric, ~ă a [At: CONTEMP. 1959, nr. 674, 1/4 / P: me-an~ / Pl: ~ici, ~ice / E: meandru + -ic] (Rar) 1 (D. cursul apelor) Care are sau formează meandre (2). 2 (Fig) Întortocheat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEANDRIC, -Ă adj. Care are cotituri dese și întortocheate. [Pron. me-an-. / < fr. méandrique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEANDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr. méandrique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MEANDRIC ~că (~ci, ~ce) Care formează sau are meandre. [Sil. me-an-] /meandru + suf. ~ic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*meándric, -ă adj. (ea 2 silabe). Tortuos, ca rîu Meandru [Frigia, Asia Mică]: Uniĭ meandrice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
meandric (desp. me-an-) adj. m., pl. meandrici; f. meandrică, pl. meandrice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meandric (me-an-) adj. m., pl. meandrici; f. meandrică, pl. meandrice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meandric adj. m. (sil. me-an-), pl. meandrici; f. sg. meandrică, pl. meandrice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEANDRIC, -Ă adj. (Rar, despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (2). Dîmbovița, apă vie altădată și meandrică, ieșea des din albia ei. CONTEMP. 1959, nr. 674, 1/4. - Pronunțat: me-an-. – Pl.: meandrici, -ce. – Meandru + suf. -ic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: me-an-dric
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
meandric, meandricăadjectiv
etimologie:
- Meandru + sufix -ic. DEX '98 DEX '09
- méandrique DEX '09 DEX '98 DN