8 definiții pentru meandric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEÁNDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.

MEÁNDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.

meandric, ~ă a [At: CONTEMP. 1959, nr. 674, 1/4 / P: me-an~ / Pl: ~ici, ~ice / E: meandru + -ic] (Rar) 1 (D. cursul apelor) Care are sau formează meandre (2). 2 (Fig) Întortocheat.

MEÁNDRIC, -Ă adj. Care are cotituri dese și întortocheate. [Pron. me-an-. / < fr. méandrique].

MEÁNDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr. méandrique)

MEÁNDRIC ~că (~ci, ~ce) Care formează sau are meandre. [Sil. me-an-] /meandru + suf. ~ic

*meándric, -ă adj. (ea 2 silabe). Tortuos, ca rîu Meandru [Frigia, Asia Mică]: Uniĭ meandrice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meándric (me-an-) adj. m., pl. meándrici; f. meándrică, pl. meándrice

meándric adj. m. (sil. me-an-), pl. meándrici; f. sg. meándrică, pl. meándrice

Intrare: meandric
meandric adjectiv
  • silabație: me-an-dric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meandric
  • meandricul
  • meandricu‑
  • meandrică
  • meandrica
plural
  • meandrici
  • meandricii
  • meandrice
  • meandricele
genitiv-dativ singular
  • meandric
  • meandricului
  • meandrice
  • meandricei
plural
  • meandrici
  • meandricilor
  • meandrice
  • meandricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meandric

  • 1. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Meandru + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză méandrique
    surse: DEX '09 DEX '98 DN