2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburghezi vr [At: PAS, Z. I, 12 / Pzi: ~zesc / E: fr embourgeoiser] (Frm) 1 A deveni burghez Si: a (se) burghezi. 2 A deprinde obiceiuri de burghez. 3 (Pex) A se îmbogăți (2).

îmburghezire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: îmburghezi] 1 Intrare în clasa burgheziei. 2 Deprindere a obiceiurilor burgheze. 3 (Pex) Înavuțire.

ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez.

ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi.V. îmburghezi.

ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi.V. îmburghezi.

ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi. – În + burghez.

ÎMBURGHEZÍ vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez. [Cf. it. imborghesire].

ÎMBURGHEZÍRE s.f. Faptul de a se îmburghezi. [< îmburghezi].

ÎMBURGHEZI vb. refl. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze. (după it. imborghesire)

A ÎMBURGHEZÍ ~ésc tranz. rar A face să se îmburghezească. /în + burghez

A SE ÎMBURGHEZÍ mă ~ésc intranz. rar A căpăta trăsături de burghez; a deveni burghez. /în + burghez


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!îmburghezí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezéște, imperf. 3 sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3 se îmburghezeáscă

îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii

îmburghezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmburghezésc, imperf. 3 sg. îmburghezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmburghezeáscă

îmburghezíre s. f., g.-d. art. îmburghezírii

Intrare: îmburghezi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburghezi
  • ‑mburghezi
  • îmburghezire
  • ‑mburghezire
  • îmburghezit
  • ‑mburghezit
  • îmburghezitu‑
  • ‑mburghezitu‑
  • îmburghezind
  • ‑mburghezind
  • îmburghezindu‑
  • ‑mburghezindu‑
singular plural
  • îmburghezește
  • ‑mburghezește
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
(să)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
  • îmburghezeam
  • ‑mburghezeam
  • îmburghezii
  • ‑mburghezii
  • îmburghezisem
  • ‑mburghezisem
a II-a (tu)
  • îmburghezești
  • ‑mburghezești
(să)
  • îmburghezești
  • ‑mburghezești
  • îmburghezeai
  • ‑mburghezeai
  • îmburgheziși
  • ‑mburgheziși
  • îmburgheziseși
  • ‑mburgheziseși
a III-a (el, ea)
  • îmburghezește
  • ‑mburghezește
(să)
  • îmburghezească
  • ‑mburghezească
  • îmburghezea
  • ‑mburghezea
  • îmburghezi
  • ‑mburghezi
  • îmburghezise
  • ‑mburghezise
plural I (noi)
  • îmburghezim
  • ‑mburghezim
(să)
  • îmburghezim
  • ‑mburghezim
  • îmburghezeam
  • ‑mburghezeam
  • îmburghezirăm
  • ‑mburghezirăm
  • îmburgheziserăm
  • ‑mburgheziserăm
  • îmburghezisem
  • ‑mburghezisem
a II-a (voi)
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
(să)
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
  • îmburghezeați
  • ‑mburghezeați
  • îmburghezirăți
  • ‑mburghezirăți
  • îmburgheziserăți
  • ‑mburgheziserăți
  • îmburgheziseți
  • ‑mburgheziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
(să)
  • îmburghezească
  • ‑mburghezească
  • îmburghezeau
  • ‑mburghezeau
  • îmburghezi
  • ‑mburghezi
  • îmburgheziseră
  • ‑mburgheziseră
Intrare: îmburghezire
îmburghezire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburghezire
  • ‑mburghezire
  • îmburghezirea
  • ‑mburghezirea
plural
  • îmburgheziri
  • ‑mburgheziri
  • îmburghezirile
  • ‑mburghezirile
genitiv-dativ singular
  • îmburgheziri
  • ‑mburgheziri
  • îmburghezirii
  • ‑mburghezirii
plural
  • îmburgheziri
  • ‑mburgheziri
  • îmburghezirilor
  • ‑mburghezirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)