12 definiții pentru mazetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maze sf [At: GANE, N. III, 165 / Pl: ~te / E: fr mazette] (La jocul de cărți) Jucător prost, neîndemânatic.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Înv.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.). – Din fr. mazette.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Franțuzism rar) Persoană nepricepută la jocul de cărți (la alte jocuri de noroc, p. ext. la sport etc.). V. ageamiu. Joci cărți și rîd toți de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. II 127.

MAZÉTĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemânatic. [< fr. mazette].

MAZÉTĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărți, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)

MAZÉTĂ ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucător prost, neîndemânatic. /<fr. mazette

mazetă f. ageamiu, în jocul de cărți (CAR. = it. mazzete).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mazétă (înv.) s. f., g.-d. art. mazétei; pl. mazéte

mazétă s. f., pl. mazéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mazétă (mazéte), s. f. – Ageamiu (la joc de cărți). Fr. mazette.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mazetă, mazete s. f. (cart.) jucător prost

Intrare: mazetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maze
  • mazeta
plural
  • mazete
  • mazetele
genitiv-dativ singular
  • mazete
  • mazetei
plural
  • mazete
  • mazetelor
vocativ singular
plural