11 definiții pentru mazetă

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Înv.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.). – Din fr. mazette.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Franțuzism rar) Persoană nepricepută la jocul de cărți (la alte jocuri de noroc, p. ext. la sport etc.). V. ageamiu. Joci cărți și rîd toți de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. II 127.

mazétă (înv.) s. f., g.-d. art. mazétei; pl. mazéte

mazétă s. f., pl. mazéte

MAZÉTĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemânatic. [< fr. mazette].

MAZÉTĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărți, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)

mazétă (mazéte), s. f. – Ageamiu (la joc de cărți). Fr. mazette.

MAZÉTĂ ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucător prost, neîndemânatic. /<fr. mazette

mazetă f. ageamiu, în jocul de cărți (CAR. = it. mazzete).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mazetă, mazete s. f. (cart.) jucător prost

Intrare: mazetă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maze mazeta
plural mazete mazetele
genitiv-dativ singular mazete mazetei
plural mazete mazetelor
vocativ singular
plural