2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mazac, ~ă smf, a [At: PAMFILIE – LUPESCU, CROM. 8 / V: ~zoc, măz~, mozoc / Pl: ~aci, ~ace / E: pn mazacz] 1-2 (Reg) (Om) murdar, neglijent.

MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceștii basne si cum, si în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie.

măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor. V. posac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAZÁC adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

mazac adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măzác (măzáci), s. m.1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold.Der. măzăcie, s. f. (murdărie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măzác2, măzácă, adj. (înv.) murdar.

măzác1, măzáci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.

Intrare: mazac
mazac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazac
  • mazacul
  • mazacu‑
  • maza
  • mazaca
plural
  • mazaci
  • mazacii
  • mazace
  • mazacele
genitiv-dativ singular
  • mazac
  • mazacului
  • mazace
  • mazacei
plural
  • mazaci
  • mazacilor
  • mazace
  • mazacelor
vocativ singular
plural
Intrare: măzac
măzac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzac
  • măzacul
  • măzacu‑
  • măza
  • măzaca
plural
  • măzaci
  • măzacii
  • măzace
  • măzacele
genitiv-dativ singular
  • măzac
  • măzacului
  • măzace
  • măzacei
plural
  • măzaci
  • măzacilor
  • măzace
  • măzacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)