2 intrări
15 definiții
din care- explicative (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mazac, ~ă smf, a [At: PAMFILIE – LUPESCU, CROM. 8 / V: ~zoc, măz~, mozoc / Pl: ~aci, ~ace / E: pn mazacz] 1-2 (Reg) (Om) murdar, neglijent.
mazoc, ~oacă a vz mazac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măzac, ~ă a vz mazac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mozac, ~ă a vz mazac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mozoc2, ~oacă a vz mazac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceștii basne si cum, si în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor. V. posac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAZAC adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mazac adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
măzac (măzaci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
măzac2, măzacă, adj. (înv.) murdar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măzac1, măzaci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAZÁC, -Ă adj. (Regional, adesea substantivat) (Om) murdar, neglijent. Femeia mazacă, mirșavă la suflet și necurată, n-are noroc la boiele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 8. Povestea femeilor răle și mazace. ȘEZ. VII, 140, cf. II, 42, XX, 137, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 639/532, 554, 558, 576, 640/576, A V 14, 15, 16, 20, 34, 35, VI 3, 9, 16, 26, 33. * F i g. Să arătăm, de unde iaste începătura aceștii basne și cum, și în ce chip până la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. 138, cf. 143. - Pl.: mazaci, -ce. - Și: mazóc, -oácă, măzác, -ă, mozóc, -oăcă adj. – Din pol. mazacz.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAZOC, -OÁCĂ adj. v. mazac.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂZÁC, -Ă adj. v. mazac.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |