mazac, ~ă smf, a [At: PAMFILIE – LUPESCU, CROM. 8 / V: ~zoc, măz~, mozoc / Pl: ~aci, ~ace / E: pn mazacz] 1-2 (Reg) (Om) murdar, neglijent.

mazoc, ~oacă a vz mazac

măzac, ~ă a vz mazac

mozac, ~ă a vz mazac

mozoc², ~oacă a vz mazac

măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor. V. posac.

măzac (măzaci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).

MAZAC adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

mazac, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Jegos. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Slinos. Soios. 2 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegrit. Jegos. Maculat. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Pătat. Slinos. Soios. Sordid.

mazac adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceștii basne si cum, si în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie.

măzac², măzacă, adj. (înv.) murdar.

măzac¹, măzaci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.

MAZÁC, -Ă adj. (Regional, adesea substantivat) (Om) murdar, neglijent. Femeia mazacă, mirșavă la suflet și necurată, n-are noroc la boiele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 8. Povestea femeilor răle și mazace. ȘEZ. VII, 140, cf. II, 42, XX, 137, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 639/532, 554, 558, 576, 640/576, A V 14, 15, 16, 20, 34, 35, VI 3, 9, 16, 26, 33. * F i g. Să arătăm, de unde iaste începătura aceștii basne și cum, și în ce chip până la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. 138, cf. 143. - Pl.: mazaci, -ce. - Și: mazóc, -oácă, măzác, -ă, mozóc, -oăcă adj. – Din pol. mazacz.

MAZOC, -OÁCĂ adj. v. mazac.

MĂZÁC, -Ă adj. v. mazac.