maturit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pl: ~iți, ~e / E: matur¹] (Îvr) 1-2 Maturizat (1-2).

măturică sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).

măturiță sf [At: MARIAN, D. 9 / Pl: ~țe / E: mătură + -iță] 1-2 Măturică (1-2). 3 (Reg) Perie. 4 (Reg) Pămătuf cu care se aghesmuiește. 5 (Bot; reg) Năfurică (Arthemisia annua). 6 (Bot; Buc) Sporici (Verbenci offîcinalis). 7 (Bot; reg; îc) ~ța-Maicii-preacurate Floarea-raiului (Chrisanthemum cinerariifolium). 8 (Bot; reg; îc) ~ța-bungiacului Ața-apei (Philonatis fontana).

verbină sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rvenă, (îrg) be~, ~benă, (înv) berbenă, ~rvână, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.

MATURIT, -Ă, maturiți, -te, adj. (Rar) Matur.

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.

*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.

MATURIT adj. v. maturizat.

MĂTURIȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

MĂTURIȚĂ s. v. năfurică, sporiș, verbină.

maturit adj. v. MATURIZAT.

MĂTURIȚĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturișcă.

măturiță s. v. NĂFURICĂ. SPORIȘ. VERBINĂ.

MATURÍT, -Ă adj. (Învechit, rar) Maturizat. (F i g.) Și mai departe năzuiește, și ajunge cu deplin succes vocea, acum maturită, a muzei române a lui Alecsandri. ODOBESCU S. II, 523. - Pl.: maturiți, -te. – De la matur¹.

MĂTURÍȚĂ s. f. I. 1. Măturică (1). Cu nouă sape, Cu nouă lopeți, Cu nouă coveți, Cu nouă furcuțe, Cu nouă măturițe. MARIAN, D. 9. ◊ Fig. Antenele scurte, cu cîte o măturiță zburlită la vîrf, se agită. CAZIMIR, GR. 175. ♦ (Regional) Perie (Pecica-Arad). ALRM II/I h 404/53. 2. (Regional) Pămătuf cu care se aghesmuiește (Voiniceni-Tîrgu Mureș). ALRM II/I h 246/235. II. (Bot.) 1. (Regional) Năfurică (Artemisia annua). Măturiță ori pelinița e o plantă ce crește naltă de la 1-1 1/2 m. ȘEZ. XV, 82. Mături de pelin sau pelinițâ și mături de măturiță. . . fac gospodinele mai ales vara. PAMFILE, I. C. 246, cf. BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 54. 2. (Bucov.) Sporici (Verbena officinalis). Cf. BIANU, D. S. 787, PANȚU, PL. 3. Compuse: măturița-maicii-preacurate = floarea-raiului (Chrisanthemum cinerariifolium). Cf. BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 55, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI ; măturița-bungiacului = ața-apei (Philonatis fontana). Cf. PANȚU, PL. – Pl.: măturițe. – Mătură + suf. -iță.