MĂTURÍȚĂ s. f. I. 1. Măturică (1). Cu nouă sape, Cu nouă lopeți, Cu nouă coveți, Cu nouă furcuțe, Cu nouă măturițe. MARIAN, D. 9. ◊ Fig. Antenele scurte, cu cîte o măturiță zburlită la vîrf, se agită. CAZIMIR, GR. 175. ♦ (Regional) Perie (Pecica-Arad). ALRM II/I h 404/53. 2. (Regional) Pămătuf cu care se aghesmuiește (Voiniceni-Tîrgu Mureș). ALRM II/I h 246/235. II. (Bot.) 1. (Regional) Năfurică (Artemisia annua). Măturiță ori pelinița e o plantă ce crește naltă de la 1-1 1/2 m. ȘEZ. XV, 82. Mături de pelin sau pelinițâ și mături de măturiță. . . fac gospodinele mai ales vara. PAMFILE, I. C. 246, cf. BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 54. 2. (Bucov.) Sporici (Verbena officinalis). Cf. BIANU, D. S. 787, PANȚU, PL. 3. Compuse: măturița-maicii-preacurate = floarea-raiului (Chrisanthemum cinerariifolium). Cf. BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 55, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI ; măturița-bungiacului = ața-apei (Philonatis fontana). Cf. PANȚU, PL. – Pl.: măturițe. – Mătură + suf. -iță.