11 definiții pentru matricol matricul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

matricol, ~ă [At: (a. 1707) IORGA, S. D. XIII, 96 / V: ~cul, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat matricula, fr matricule, ger Matrikel, it matricola] 1 sf (Înv) Marcă a unei fabrici. 2 sf condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție. 3 sf (Înv) Carte funciară. 4 sf (Spc) Registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele persoanele și situația școlară a elevilor. 5 sf (Iuz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învață un elev și numărul sub care este înscris și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 6 sf Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 7 sf (Pex) Ștampilă cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. 8 a De matricolă Si: matricular.

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

MATRICÓL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.

MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].

MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)

MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.

MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.

matricul s vz matricol1[1]

  1. Genul nu este precizat, iar matricol nu are decât o singură variantă (indicele 1 e inutil). — gall

MATRÍCUL, -Ă adj. v. matricol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matrícol (ma-tri-) adj. m., pl. matrícoli; f. matrícolă, pl. matrícole

matrícol adj. m. (sil. -tri-), pl. matrícoli; f. sg. matrícolă, pl. matrícole[1]

  1. Var. matricul; ca s.f. matriculă LauraGellner
Intrare: matricol
matricol adjectiv
  • silabație: ma-tri-col info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricol
  • matricolul
  • matricolu‑
  • matricolă
  • matricola
plural
  • matricoli
  • matricolii
  • matricole
  • matricolele
genitiv-dativ singular
  • matricol
  • matricolului
  • matricole
  • matricolei
plural
  • matricoli
  • matricolilor
  • matricole
  • matricolelor
vocativ singular
plural
matricul adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricul
  • matriculul
  • matriculu‑
  • matriculă
  • matricula
plural
  • matriculi
  • matriculii
  • matricule
  • matriculele
genitiv-dativ singular
  • matricul
  • matriculului
  • matricule
  • matriculei
plural
  • matriculi
  • matriculilor
  • matricule
  • matriculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matricol matricul

etimologie: