11 definiții pentru matracucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.

matracu sf [At: CARAGIALE, O. I, 147 / V: mătrăc~, madra~, mantra~, matraru / Pl: ~uci / E: ngr ματραϰoῦϰα (pop) „mandragoră”] (Pfm) 1 Femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2 Femeie proastă. 3-4 Femeie (rea sau) vulgară. 5 (Dep) Amantă.

MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.

MATRACÚCĂ, matracuce, s. f. (Popular) Femeie cu un fizic neplăcut sau cu purtări imorale.

MATRACÚCĂ ~ci f. pop. Femeie vulgară, cu înfățișare neplăcută și purtări nedemne. /<ngr. matrakúka

matracucă f. 1. pop. mitropolit; 2. fam. femeie neroadă; sta stârcit într’un colț, ca și când ar fi fost matracuca, sora Doamnei ISP. [Pare a fi o fuziune din mătrăgună și cucă, planta purtând în botanica populară numele de Doamna mare și împărăteasa buruienilor].

matracúcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. matrak, bîtă). Femeĭe ridiculă: doŭă matracucĭ bătrîne și urîte (VR. 1911, 8, 168).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matracúcă (pop.) (ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracúcii; pl. matracúci

matracúcă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. matracúcii; pl. matracúci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

matracúcă (matracúci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

matracucă, matracuci s. f. (pop.) 1. femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2. femeie proastă. 3. femeie rea și vulgară. 4. femeie stricată.

Intrare: matracucă
  • silabație: ma-tra-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matracu
  • matracuca
plural
  • matracuci
  • matracucile
genitiv-dativ singular
  • matracuci
  • matracucii
plural
  • matracuci
  • matracucilor
vocativ singular
  • matracu
  • matracuco
plural
  • matracucilor

matracucă

  • 1. popular Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: