MATRACUCĂ, matracuci, s. f. (Pop.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.

matracucă sf [At: CARAGIALE, O. I, 147 / V: mătrăc~, madra~, mantra~, matrarucă / Pl: ~uci / E: ngr ματραϰοῦϰα (pop) „mandragoră”] (Pfm) 1 Femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2 Femeie proastă. 3-4 Femeie (rea sau) vulgară. 5 (Dep) Amantă.

MATRACUCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.

MATRACUCĂ, matracuce, s. f. (Popular) Femeie cu un fizic neplăcut sau cu purtări imorale.

MATRACUCĂ ~ci f. pop. Femeie vulgară, cu înfățișare neplăcută și purtări nedemne. /<ngr. matrakúka

matracucă f. 1. pop. mitropolit; 2. fam. femeie neroadă; sta stârcit într’un colț, ca și când ar fi fost matracuca, sora Doamnei ISP. [Pare a fi o fuziune din mătrăgună și cucă, planta purtând în botanica populară numele de Doamna mare și împărăteasa buruienilor].

matracúcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. matrak, bîtă). Femeĭe ridiculă: doŭă matracucĭ bătrîne și urîte (VR. 1911, 8, 168).

mantracucă sf vz matracucă

matrarucă sf vz matracucă

mătrăcucă sf vz matracucă

matracucă (pop., fam.) (desp. ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracucii; pl. matracuci

matracucă (pop.) (ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracucii; pl. matracuci

matracucă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. matracucii; pl. matracuci

matracucă (matracuci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).

matracucă, matracuci s. f. (pop.) 1. femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2. femeie proastă. 3. femeie rea și vulgară. 4. femeie stricată.

MATRACUCĂ s. f. (Popular) Femeie urîtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă ; femeie rea, vulgară. A băgat-o în sfîrșit la jăratic pe matracuca! a zis socru-meu rîzînd. CARAGIALE, O. I, 147, cf. DR. I 263, BUL. FIL. V, 168, VI, 282, L. ROM. 1 959, nr. 2, 53, com. din ȚEPEȘ-CERNAVODĂ. ♦ (Folosit la adresa unui bărbat) Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă – clasa una! GALAN, B. I, 29. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. ♦ (Depreciativ) Ibovnică, amantă. Ai... așa... cum să-ți spun?... vreo amantă?... – Ce să am?... Matracucă... Nu... ap. GÁLDI, M. PHAN, 208. - Pl.: matracuci. – Și: mătrăcúcă (DR. I, 263), madrácucă (BUL. FIL. VI, 282), mantracúcă (L. ROM. 1 959, nr. 2, 53), matrarúcă (GÁLDI, M. PHAN. 208) s. f. – Cf. ngr. ματρακουκα "numele popular al mandragorei¹¹. Cf. și DR. I, 263.

MANTRACUCĂ s. f. v. matracucă.

MATRARUCĂ s. f. v. matracucă.

MĂTRĂCÚCĂ s. f. v. matracucă.