MATRACUCĂ s. f. (Popular) Femeie urîtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă ; femeie rea, vulgară. A băgat-o în sfîrșit la jăratic pe matracuca! a zis socru-meu rîzînd. CARAGIALE, O. I, 147, cf. DR. I 263, BUL. FIL. V, 168, VI, 282, L. ROM. 1 959, nr. 2, 53, com. din ȚEPEȘ-CERNAVODĂ. ♦ (Folosit la adresa unui bărbat) Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă – clasa una! GALAN, B. I, 29. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. ♦ (Depreciativ) Ibovnică, amantă. Ai... așa... cum să-ți spun?... vreo amantă?... – Ce să am?... Matracucă... Nu... ap. GÁLDI, M. PHAN, 208. - Pl.: matracuci. – Și: mătrăcúcă (DR. I, 263), madrácucă (BUL. FIL. VI, 282), mantracúcă (L. ROM. 1 959, nr. 2, 53), matrarúcă (GÁLDI, M. PHAN. 208) s. f. – Cf. ngr. ματρακουκα "numele popular al mandragorei¹¹. Cf. și DR. I, 263.