2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
MATRACĂ s. f. 1. baston noduros în formă de măciucă. 2. baston de lemn (cauciuc) folosit de forțele de poliție. (< fr. matraque)
Ortografice DOOM
matracă s. f., pl. matrace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
MATRACĂ antroponim grec, format după numele orașului genovez Matrega < gr. Tὰ Mάταρχα < tat. Tmutakaran, azi Taman din Crimeea. 1. Matracá neg. în T-viște (16 B III 177) și s.; – Pană (Fil.); – M. (AO X 401); – boier munt. 1800 (Sd I-II; Î Div); – Ghinea neg. (D Buc) Matracă, Panaite, 1776 din munt. (BCI XI 26). 2. Matracáua s. 3. Mătrăcaru, G. (Grd 42).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: matracă
matracă substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Matracă
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
matracă, matracesubstantiv feminin
- 1. Baston noduros în formă de măciucă. MDN '00
- 2. Baston de lemn (cauciuc) folosit de forțele de poliție. MDN '00
etimologie:
- matraque MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.