mator³ sn [At: DN³ / Pl: ~oare / E: fr matoir] (Pgr) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele.

mator¹, ~ă [At: (a. 1652), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv маторъ cf matur¹] 1 a (Îrg; d. oameni) Înaintat în vârstă. 2 a (Îrg; pex; d. oameni) Copt la minte. 3 a (Îrg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 4 a (D. judecată, gândire) Chibzuit. 5 a (D. animale) Care are mai mult de doi ani. 6-7 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de trei ani. 8-9 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de un an. 10 sm (Reg) Berbec pentru reproducere.

MATOR s.n. (Poligr.) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele. [< fr. matoir].

MATOR s. n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)

màtor a. matur, în vârstă (BĂLC.). [Slav. MATORŬ].

mátor, -ă adj. (vsl. matorŭ, materŭ, bătrîn, probabil d. lat. materia [Bern. II, 25]; bg. mátor, robust, sănătos; sîrb. mátor, bătrîn [vorbind de animale]). Vechĭ. Bătrîn. V. matur.

mator s. n., pl. matoare

mator (matoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).

mator, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (în opoz. cu „tânăr”; despre ființe) v. Bătrân. Vârstnic. 2 (despre manifestări, idei etc. ale oamenilor) v. Chibzuit. Cumpănit. Gândit. Judicios. Matur. Serios. Socotit². Temeinic.

mator, matoră, matori, matore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.

MÁTOR¹, -Ă adj. 1. (Învechit și regional, înaintat în vîrstă; p. e x t. copt la minte. Motor este [omul] de la 70 de ani pînă la optzeci (a. 1 652). ap. TDRG. Călugărița. . . să nu iasă singură, ce cu alta mai bătrînă și mai matoră (a. 1 652). ap. TDRG, cf. IORGA, S. D. XVI, 17. Atîta i-a trebuit să viază junimea săsească. . . și chiar cetățeni mai matori. BARIȚIU, P. A. II, 52, cf. CIAUȘANU, V. 179, ALR II/705. ◊ Fată matoră = fată bătrînă. Cf. CONV. LiT. XX, 1013, ALRM I/II h 387. ◊ (Urmat de un complement de relație introdus prin prep. „de”) Era Simion Vodă om mator de zile, sosit la bâtrînețe. M. COSTIN, LET. I, 227/20. Craiul mator de zile. id. O. 250. ◊ (Despre vîrsta oamenilor) Vîrsta lor, decît a multora mai matoră. CANTEMIR, HR. 25. ◊ (Despre națiuni, popoare) Nu se purtară ca un popor mator, insuflat de dragostea libertății. BĂLCESCU, M. V. 398. Tu minunași lumea și îi arătași că nația română e matoră, vrednică de libertate. id. ib. 538. Această primă adunare de la Blaj a folosit foarte mult. . . prin ea s-a probat că acest popor e mator pentru libertate. BARIȚIU, P. A. II, 103, cf. 58. ♦ (Despre judecată, gîndire) Chibzuit, serios. Gînduri serioase, de grea și matoră socoteală. BUDAI-DELEANU, ap. IORGA, L. II, 482. 2. (Despre animale) Care are mai mult de doi ani. Un bou vînăt, mator (a. 1878). ap. TDRG, cf. CONV. LIT. XX, 1 013, REV. CRIT. 145. Berbeci matur. ALR I 1 771/554, cf. A V 15. ♦ (Substantivat, m.) Berbec (rar, porc A V 14, 20, com. din MORĂRENI-TOPLIȚA și din MONOR-REGHIN) de 3 ani (A V 8, 15, 16, 19, 20), de doi ani (ALR I 1 771/227, 229, 571, 573, ALR II/228, A V 15), sau de un an (MAT. DIALECT. I, 18); berbec pentru reproducție (ALR I 1769/573). – Pl.: matori, -e. – Din v. sl. маторъ. Cf. m a t u r¹.