mator¹, ~ă [At: (a. 1652), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv маторъ cf matur¹] 1 a (Îrg; d. oameni) Înaintat în vârstă. 2 a (Îrg; pex; d. oameni) Copt la minte. 3 a (Îrg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 4 a (D. judecată, gândire) Chibzuit. 5 a (D. animale) Care are mai mult de doi ani. 6-7 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de trei ani. 8-9 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de un an. 10 sm (Reg) Berbec pentru reproducere.

mator³ sn [At: DN³ / Pl: ~oare / E: fr matoir] (Pgr) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele.

mator² sm vz martor

MATÓR s.n. (Poligr.) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele. [< fr. matoir].

MATÓR s. n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)

màtor a. matur, în vârstă (BĂLC.). [Slav. MATORŬ].

mátor, -ă adj. (vsl. matorŭ, materŭ, bătrîn, probabil d. lat. materia [Bern. II, 25]; bg. mátor, robust, sănătos; sîrb. mátor, bătrîn [vorbind de animale]). Vechĭ. Bătrîn. V. matur.

matór s. n., pl. matoáre

mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).

mátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.