matimă sf [At: (a. 1750) URICARIUL, III, 16/24 / V: -temă (S și: mathemă), maftemă / S și: mathimă / Pl: ~mi / E: ngr μάθημα] (Înv) 1 Obiect de studiu. 2 Învățătură. 3 Pildă. 4 Lecție.

MATIMĂ, matimi, s. f. (Învechit) Lecție. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51. ♦ Învățătură. Scopul scriitorului a fost de a arăta ridiculul... încheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței, ca o matimă pentru toate fetele. RUSSO, S. 92.

maftemă sf vz matimă

matemă sf vz matimă

matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi

matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi

matimă s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi

MATIMĂ s. v. disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect, pildă, temă.

matimă s. v. DISCIPLINĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. LECȚIE. MATERIE. MORALĂ. OBIECT. PILDĂ. TEMĂ.

MÁTIMĂ s. f. (Învechit) 1. Obiect de studiu. După ce [ucenicii] vor ajunge la cele mai mari matimi, atuncea dascălul. . . nu va mai îndemna pre ucenici să învețe pe de rost (a. 1 750). URICARIUL, III, 16/24. Pe acest de-ntăi povățuitor și didascal al filosofeștilor matimi la Academia Moldovii, să se aleagă de cătră domni (a. 1 775) . ib. I, 76. Dascalul cel mare Nicola. . . au socotit ca să răm.î.ie iarăși, dascăl la școala cea mare, dînd matimile cu toată orînduiala (cca 1 794). ib. I, 71. Vei intra în voroavă cu dl Budai ca să-ți arăte ce materni poate să paradoseascâ în școala Socolei (a. 1815). ib. VII, 69. Însă sînt alte matheme la, care niciodată nu am lipsit; aceste matheme sînt matematica, filosofia și relighia. KOGĂLNICEANU, S. 118. ♦ Învățătură. Și am început a lua mathimă la Hrisolora (cca 1800). CAT. MAN. I, 644. ♦ Pildă, morală, povață. Incheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței ca o matimâ pentru toate fetile. RUSSO, S. 7. 2. Temă, lecție. Atunci vom începe a doua matimă, Ba, Be, Bi, Bo, și mai la vale. NEGRUZZI, S. I, 9. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51, cf. ALECSANDRI, T. 372. – Scris și: mathimă. – Pl.: matimi. – Și: mátemă (scris și mathemă; pl. mateme), măftemă (GALDI, M. PHAN. 207) s. f. – Din ngr. μάθημα.

MÁFTEMĂ s. f. v. matimă.

MÁTEMĂ s. f. v. matimă.