8 definiții pentru matimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. – Din ngr. máthima.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. – Din ngr. máthima.

matimă sf [At: (a. 1750) URICARIUL, III, 16/24 / V: -temă (S și: mathemă), maftemă / S și: mathimă / Pl: ~mi / E: ngr μάθημα] (Înv) 1 Obiect de studiu. 2 Învățătură. 3 Pildă. 4 Lecție.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Învechit) Lecție. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51. ♦ Învățătură. Scopul scriitorului a fost de a arăta ridiculul... încheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței, ca o matimă pentru toate fetele. RUSSO, S. 92.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mátimă (înv.) s. f., g.-d. art. mátimii; pl. mátimi

mátimă s. f., g.-d. art. mátimii; pl. mátimi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁTIMĂ s. v. disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect, pildă, temă.

matimă s. v. DISCIPLINĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. LECȚIE. MATERIE. MORALĂ. OBIECT. PILDĂ. TEMĂ.

Intrare: matimă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matimă
  • matima
plural
  • matimi
  • matimile
genitiv-dativ singular
  • matimi
  • matimii
plural
  • matimi
  • matimilor
vocativ singular
plural

matimă învechit

etimologie: