9 definiții pentru matimă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. – Din ngr. máthima.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. – Din ngr. máthima.

matimă sf [At: (a. 1750) URICARIUL, III, 16/24 / V: -temă (S și: mathemă), maftemă / S și: mathimă / Pl: ~mi / E: ngr μάθημα] (Înv) 1 Obiect de studiu. 2 Învățătură. 3 Pildă. 4 Lecție.

MÁTIMĂ, matimi, s. f. (Învechit) Lecție. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51. ♦ Învățătură. Scopul scriitorului a fost de a arăta ridiculul... încheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței, ca o matimă pentru toate fetele. RUSSO, S. 92.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi

mátimă s. f., g.-d. art. mátimii; pl. mátimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÁTIMĂ s. v. disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect, pildă, temă.

matimă s. v. DISCIPLINĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. LECȚIE. MATERIE. MORALĂ. OBIECT. PILDĂ. TEMĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁTIMĂ s. f. (Învechit) 1. Obiect de studiu. După ce [ucenicii] vor ajunge la cele mai mari matimi, atuncea dascălul. . . nu va mai îndemna pre ucenici să învețe pe de rost (a. 1 750). URICARIUL, III, 16/24. Pe acest de-ntăi povățuitor și didascal al filosofeștilor matimi la Academia Moldovii, să se aleagă de cătră domni (a. 1 775) . ib. I, 76. Dascalul cel mare Nicola. . . au socotit ca să răm.î.ie iarăși, dascăl la școala cea mare, dînd matimile cu toată orînduiala (cca 1 794). ib. I, 71. Vei intra în voroavă cu dl Budai ca să-ți arăte ce materni poate să paradoseascâ în școala Socolei (a. 1815). ib. VII, 69. Însă sînt alte matheme la, care niciodată nu am lipsit; aceste matheme sînt matematica, filosofia și relighia. KOGĂLNICEANU, S. 118. ♦ Învățătură. Și am început a lua mathimă la Hrisolora (cca 1800). CAT. MAN. I, 644. ♦ Pildă, morală, povață. Incheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței ca o matimâ pentru toate fetile. RUSSO, S. 7. 2. Temă, lecție. Atunci vom începe a doua matimă, Ba, Be, Bi, Bo, și mai la vale. NEGRUZZI, S. I, 9. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51, cf. ALECSANDRI, T. 372. – Scris și: mathimă. – Pl.: matimi. – Și: mátemă (scris și mathemă; pl. mateme), măftemă (GALDI, M. PHAN. 207) s. f. – Din ngr. μάθημα.

Intrare: matimă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matimă
  • matima
plural
  • matimi
  • matimile
genitiv-dativ singular
  • matimi
  • matimii
plural
  • matimi
  • matimilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

matimă, matimisubstantiv feminin

învechit
  • 1. Obiect de studiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-ai învățat matima. GHICA, S. 51. DLRLC
  • 2. Morală, pildă, povață, învățătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scopul scriitorului a fost de a arăta ridiculul... încheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței, ca o matimă pentru toate fetele. RUSSO, S. 92. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.