Definiția cu ID-ul 1253658:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁTIMĂ s. f. (Învechit) 1. Obiect de studiu. După ce [ucenicii] vor ajunge la cele mai mari matimi, atuncea dascălul. . . nu va mai îndemna pre ucenici să învețe pe de rost (a. 1 750). URICARIUL, III, 16/24. Pe acest de-ntăi povățuitor și didascal al filosofeștilor matimi la Academia Moldovii, să se aleagă de cătră domni (a. 1 775) . ib. I, 76. Dascalul cel mare Nicola. . . au socotit ca să răm.î.ie iarăși, dascăl la școala cea mare, dînd matimile cu toată orînduiala (cca 1 794). ib. I, 71. Vei intra în voroavă cu dl Budai ca să-ți arăte ce materni poate să paradoseascâ în școala Socolei (a. 1815). ib. VII, 69. Însă sînt alte matheme la, care niciodată nu am lipsit; aceste matheme sînt matematica, filosofia și relighia. KOGĂLNICEANU, S. 118. ♦ Învățătură. Și am început a lua mathimă la Hrisolora (cca 1800). CAT. MAN. I, 644. ♦ Pildă, morală, povață. Incheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței ca o matimâ pentru toate fetile. RUSSO, S. 7. 2. Temă, lecție. Atunci vom începe a doua matimă, Ba, Be, Bi, Bo, și mai la vale. NEGRUZZI, S. I, 9. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51, cf. ALECSANDRI, T. 372. – Scris și: mathimă. – Pl.: matimi. – Și: mátemă (scris și mathemă; pl. mateme), măftemă (GALDI, M. PHAN. 207) s. f. – Din ngr. μάθημα.