materialitate sf [At: NEGULICI / P: ~ri-a~ / E: fr matérialité, ger Materialität] Caracter a ceea ce este material (1).

MATERIALITATE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială, de a exista independent de conștiință și în afara ei. Adevărata unitate a lumii constă în materialitatea ei. ENGELS, A. 53.

MATERIALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este material, a ceea ce există independent de conștiință și în afara ei. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialité].

MATERIALITATE s. f. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva. (< fr. matérialité, germ. Materialität)

MATERIALITATE f. Starea, caracterul material al lucrurilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialité, germ. Materialität

materialitate f. caracterul celor materiale.

*materialitáte f. (d. material). Calitatea de a fi material: materialitatea unuĭ fapt.

materialitate (desp. -ri-a-) s. f., g.-d. art. materialității

materialitate (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materialității

materialitate s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materialității

Materialitate ≠ imaterialitate

MATERIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este material (I 1). Cf. NEGULICI, STAMATI, D. Toți síntem iritabili; expresivi sînt numai unii. Oricare ar fi materialitatea acestui deosebit fenomen. . ., o condiție neapărată pentru ajungerea scopului ei este înțelesul uman. CARAGIALE, N. F. 20. ◊ F i g. Femeile prea crude n-au materialitate, n-au culoare. CĂLINESCU, S. 335. – Pronunțat: -ri-a-. – Din fr. matérialité, germ. Materialitát.