11 definiții pentru materialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

materialitate sf [At: NEGULICI / P: ~ri-a~ / E: fr matérialité, ger Materialität] Caracter a ceea ce este material (1).

MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială; natura materială a ceva. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialité, germ. Materialität.

MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială; natura materială a ceva. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialité, germ. Materialität.

MATERIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi material, de a avea existență materială, de a exista independent de conștiință și în afara ei. Adevărata unitate a lumii constă în materialitatea ei. ENGELS, A. 53.

MATERIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este material, a ceea ce există independent de conștiință și în afara ei. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialité].

MATERIALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva. (< fr. matérialité, germ. Materialität)

MATERIALITÁTE f. Starea, caracterul material al lucrurilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialité, germ. Materialität

materialitate f. caracterul celor materiale.

*materialitáte f. (d. material). Calitatea de a fi material: materialitatea unuĭ fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

materialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. materialitắții

materialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. materialității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Materialitate ≠ imaterialitate

Intrare: materialitate
materialitate substantiv feminin
  • silabație: -ri-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • materialitate
  • materialitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • materialități
  • materialității
plural
vocativ singular
plural