MATERIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este material (I 1). Cf. NEGULICI, STAMATI, D. Toți síntem iritabili; expresivi sînt numai unii. Oricare ar fi materialitatea acestui deosebit fenomen. . ., o condiție neapărată pentru ajungerea scopului ei este înțelesul uman. CARAGIALE, N. F. 20. ◊ F i g. Femeile prea crude n-au materialitate, n-au culoare. CĂLINESCU, S. 335. – Pronunțat: -ri-a-. – Din fr. matérialité, germ. Materialitát.