ALMA MATER s. f. Universitate. – Loc. lat.

DURA MATER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

PIA MATER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

duramater sfs [At: PROT-POP. / E: fr dure-mére, lat dura + mater] Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent Si: pahimeninge.^[1] corectat(ă)

ALMA MATER (lat.) = Mamă bună. Expresiune întrebuințată pentru Universitate. Să trăească Alma mater clujană!

DURAMATER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

PIA MATER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

DURAMATER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].

PIAMATER s.f. Meningele intern, constînd dintr-un plex de vase sanguine. [Pron. pi-a-. / cf. fr. pia-mater, it. pia madre, lat. pia mater].

ALMA MATER loc. s. 1. (inițial, la romani) patria. 2. (ulterior) universitate. (< lat. alma mater, mamă hrănitoare)

DURA MATER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)

PIA MATER s. f. meningele intern, constând dintr-un plex de vase sangvine. (< lat. pia mater, mamă pioasă)

ALMA MATER f. 1) (la romani) Epitet pentru patrie. 2) fig. Nume dat universităților. /Cuv. lat.

DURA MATER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater

alma mater f. mamă hrănitoare (nume dat uneori Universităților).

mater dolorosa f. («mama cea îndurerată»), reprezentarea sf. Fecioare lăcrămând la picioarele Crucii.

* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.

*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.

!alma mater (lat.) loc. s. f., g.-d. almei mater

!dura mater (lat.) loc. s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f., g.-d. art. piei mater

alma mater (lat.) s. f., g.-d. almei mater

dura mater (lat.) s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f., g.-d. art. piei mater

dura mater s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f. (sil. pi-a), g.-d. art. piei mater

piamater s. n.

Magna Mater („Marea mamă”), denumire purtată de zeița Cybele.

(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.

MATER MATUTA (sau MATUTA) (în mitologia romană), zeiță a luminii din zori. Preluată din religiile populațiilor din Italia arhaică, romanii i-au adăugat și atributul de ocrotitoare a nașterilor. Îi era consacrată ziua de 11 iun., sărbătoarea Matralia, când femeile se rugau pentru copiii surorilor lor. Într-o epocă târzie, simboliza numai zorile, fiind complet identificată cu Aurora.

PIAMÁTER (loc. lat. mamă pioasă) subst. (ANAT.) Membrană fină, transparentă, bogat vascularizată, aderentă la suprafața creierului și a măduvei spinării, care acoperă toată suprafața externă a nevraxului; cea mai profundă dintre cele trei foițe care alcătuiesc meningele.

DURAMATER s. (ANAT.) pahimeninge.

DURAMATER s. (ANAT.) pahimeninge.

Alma mater (lat. „Mamă care te hrănește”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi această expresie spre a desemna patria. lar mai tîrziu ea a devenit o caracterizare pentru universități, în sensul că ele sînt ca o mamă care dă hrană spirituală. Cu aceeași semnificație se folosește uneori, în loc de „alma mater”, expresia „alma parens”. „Scînteia” nr. 6861 publică despre cercetările universitare o pagină cu titlul: „ALMA MATER poate fi un centru activ al științei românești”. LIT.