ALMA MATER s. f. Universitate. – Loc. lat.

DURA MATER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

PIA MATER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

duramater sfs [At: PROT-POP. / E: fr dure-mére, lat dura + mater] Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent Si: pahimeninge.^[1] corectat(ă)

DURAMATER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

PIA MATER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

DURAMATER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].

PIAMATER s.f. Meningele intern, constînd dintr-un plex de vase sanguine. [Pron. pi-a-. / cf. fr. pia-mater, it. pia madre, lat. pia mater].

ALMA MATER loc. s. 1. (inițial, la romani) patria. 2. (ulterior) universitate. (< lat. alma mater, mamă hrănitoare)

DURA MATER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)

PIA MATER s. f. meningele intern, constând dintr-un plex de vase sangvine. (< lat. pia mater, mamă pioasă)

ALMA MATER f. 1) (la romani) Epitet pentru patrie. 2) fig. Nume dat universităților. /Cuv. lat.

DURA MATER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater

alma mater f. mamă hrănitoare (nume dat uneori Universităților).

mater dolorosa f. («mama cea îndurerată»), reprezentarea sf. Fecioare lăcrămând la picioarele Crucii.

* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.

*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.

!alma mater (lat.) loc. s. f., g.-d. almei mater

!dura mater (lat.) loc. s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f., g.-d. art. piei mater

alma mater (lat.) s. f., g.-d. almei mater

dura mater (lat.) s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f., g.-d. art. piei mater

dura mater s. f., g.-d. art. durei mater

pia mater s. f. (sil. pi-a), g.-d. art. piei mater

piamater s. n.

DURAMATER s. (ANAT.) pahimeninge.

DURAMATER s. (ANAT.) pahimeninge.

Magna Mater („Marea mamă”), denumire purtată de zeița Cybele.

(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.

MATER MATUTA (sau MATUTA) (în mitologia romană), zeiță a luminii din zori. Preluată din religiile populațiilor din Italia arhaică, romanii i-au adăugat și atributul de ocrotitoare a nașterilor. Îi era consacrată ziua de 11 iun., sărbătoarea Matralia, când femeile se rugau pentru copiii surorilor lor. Într-o epocă târzie, simboliza numai zorile, fiind complet identificată cu Aurora.

PIAMÁTER (loc. lat. mamă pioasă) subst. (ANAT.) Membrană fină, transparentă, bogat vascularizată, aderentă la suprafața creierului și a măduvei spinării, care acoperă toată suprafața externă a nevraxului; cea mai profundă dintre cele trei foițe care alcătuiesc meningele.

Alma mater (lat. „Mamă care te hrănește”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi această expresie spre a desemna patria. lar mai tîrziu ea a devenit o caracterizare pentru universități, în sensul că ele sînt ca o mamă care dă hrană spirituală. Cu aceeași semnificație se folosește uneori, în loc de „alma mater”, expresia „alma parens”. „Scînteia” nr. 6861 publică despre cercetările universitare o pagină cu titlul: „ALMA MATER poate fi un centru activ al științei românești”. LIT.