MASTOIDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde.

mastoid, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 102/25 / Pl: ~izi, ~e / E: fr mastoïde] 1 (Îs) Apofiză ~ă Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2 Care aparține apofizei mastoide. 3 Care se referă la apofiza mastoidă.

MASTOIDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde.

MASTOIDĂ, mastoide, adj. f. (Numai în expr.) Apofiză mastoidă = fiecare din cele două ridicături ale osului temporal, situate dinapoia urechii. – Pronunțat: -to-i-.

MASTOID, -Ă adj. Apofiză mastoidă (și s.f.) = fiecare dintre proeminențele osului temporal situate îndărătul urechii. [Pron. -to-id. / < fr. mastoïde, cf. gr. mastos – mamelă, eidos – aspect].

MASTOIDĂ adj. apofiză ~ă (și s. f.) = fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal situate îndărătul urechii. (< fr. mastoïde)

MASTOIDĂ ~e f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal de după ureche. * Apofiză ~ proeminență a osului de după ureche. /<fr. mastoïde

*mastoíd, -ă adj. (vgr. mastoeidés, d. mastós, mamelă, și eĭdos, aspect). Anat. Apofiza mastoidă, proeminența în formă de mamelă la partea inferioară și posterioară a osuluĭ temporal.

+mastoid² (osul mastoidian) s. n., pl. mastoide

!mastoid¹ adj. m. (mușchi ~), pl. mastoizi; f. mastoidă (apofiză ~), pl. mastoide

mastoidă (apofiza mastoidă) s. f., g.-d. art. mastoidei; pl. mastoide

mastoidă adj. f., s. f., pl. mastoide

mastoidă s. f., adj. f., g.-d. art. mastoidei; pl. mastoide

MASTO- „mamelă, glanda mamară, piept”. ◊ gr. mastos „țîță, mamelă” > fr. masto-, germ. id., engl. id. > rom. masto-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a glandei mamare; ~idă (v. -id), s. f., proeminență a osului temporal, situată în partea posterioară a urechii; ~idectomie (v. -id, v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a apofizei mastoide; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază glanda mamară; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a glandei mamare; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de ridicare a unui sîn căzut și de fixare de mușchiul pectoral; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a unui sîn distrus sau diform; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a mamelei.

MASTOID adj. (ANAT.) mastoidian. (Mușchi ~.)

MASTOID adj. (ANAT.) mastoidian. (Mușchi ~.)

MASTOÍDĂ adj. 1. (În sintagma) Apofizâ mastoidă = fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. Cf. KRETZULESCU, A. 102/25, 118/1, 177/18, LM, BIANU, D. S., ENC. VET. 43, ENC. AGR. 2. Care aparține apofizei mastoide, care se referă la apofiza mastoidă. Partea mastoidă este înapoi. POLIZU, P. 13/9, cf. 81/1. - Pl.: mastoide. – Din fr. mastoide.