5 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maste sf vz mast

MAST, masturi, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici. – Din germ. Mast.

MAST, masturi, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici. – Din germ. Mast.

mast1, ~ă [At: CONTEMPORANUL, VII, 37 / V: maste sf / Pl: ~e / E: ger Mast] 1 sf (înv; șîf maste) Catarg. 2 sn Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici.

MAST, maste, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, cînd se sapă la adîncimi mici.

MÁSTĂ, maste, s. f. (Învechit) Catarg. Poposi cîteva minute, pînă legă o frînghie de vîrful unei maste. CONTEMPORANUL, VII 37.

MAST, maste, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici. – Germ. Mast.

MÁSTĂ, maste, s. f. (Înv.) Catarg. – Germ. Mast[baum].

MAST1 s. n. construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă. (< germ. Mast)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAST, -Ă s. f., s. n. 1. S. f. (învechit) Catarg. Poposi cîteva minute pînă legă o frînghie de vîrful unei maste. contemporanul, VI1; 37. 2. S. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, cînd se sapă la adîncimi mici. DICȚ. - Pl.: maste. – Și: (1) máste s. f. CHIRIȚESCU, GR. 251. – Din germ. Mast.

Intrare: maste
maste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mast
mast1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mast
  • mastul
  • mastu‑
plural
  • masturi
  • masturile
genitiv-dativ singular
  • mast
  • mastului
plural
  • masturi
  • masturilor
vocativ singular
plural
mast2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mast
  • mastul
  • mastu‑
plural
  • maste
  • mastele
genitiv-dativ singular
  • mast
  • mastului
plural
  • maste
  • mastelor
vocativ singular
plural
Intrare: mastă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mastă
  • masta
plural
  • maste
  • mastele
genitiv-dativ singular
  • maste
  • mastei
plural
  • maste
  • mastelor
vocativ singular
plural
Intrare: Maște
Maște nume propriu
nume propriu (I3)
  • Maște
Intrare: maște
maște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mast

  • 1. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie:

mastă

etimologie: