mast²- vz masto-

mast¹, ~ă [At: CONTEMPORANUL, VI_I, 37 / V: maste sf / Pl: ~e / E: ger Mast] 1 sf (înv; șîf maste) Catarg. 2 sn Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici.

MAST, maste, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, cînd se sapă la adîncimi mici.

MAST, maste, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, cînd se sapă la adîncimi mici. – Germ. Mast.

MAST- v. masto-.

MAST¹ s. n. construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă. (< germ. Mast)

maste sf vz mast

masto- [At: DN³ / V: mast~ / E: fr, it masto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la mamelă. 2-3 (De) mamelă. 4 Al mamelei.

MASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mamelă”, „al mamelei”, „de mamelă”. [Var. mast-. / < fr., it. masto-, cf. gr. mastos].

-MASTIE elem. mast²(o)-.

MAST²(O)-, -MASTIE elem. „mamelă”. (< fr. mast/o/-, -mastie, cf. gr. mastos)

MASTO- elem. mast²(o)-.

mast s. n., pl. masturi

mast s. n., pl. masturi

mast s. n., pl. masturi

MAST-, v. MASTO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a glandei mamare; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere a glandei mamare; ~odont (v. -odont), s. m., mamifer uriaș pahiderm fosil din terțiar și cuaternar, pe ale cărui maxilare se găseau molari mamelonați.

-MASTIE „sîn, mamele”. ◊ gr. mastos „sîn, mamelă” > fr. -mastie, germ. id., engl. -masty > rom. -mastie.

MASTO- „mamelă, glanda mamară, piept”. ◊ gr. mastos „țîță, mamelă” > fr. masto-, germ. id., engl. id. > rom. masto-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a glandei mamare; ~idă (v. -id), s. f., proeminență a osului temporal, situată în partea posterioară a urechii; ~idectomie (v. -id, v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a apofizei mastoide; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază glanda mamară; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a glandei mamare; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de ridicare a unui sîn căzut și de fixare de mușchiul pectoral; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a unui sîn distrus sau diform; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a mamelei.

MAST, -Ă s. f., s. n. 1. S. f. (învechit) Catarg. Poposi cîteva minute pînă legă o frînghie de vîrful unei maste. contemporanul, VI_1; 37. 2. S. n. Construcție metalică mobilă, folosită provizoriu ca turlă de sondă, cînd se sapă la adîncimi mici. DICȚ. - Pl.: maste. – Și: (1) máste s. f. CHIRIȚESCU, GR. 251. – Din germ. Mast.

MÁSTE s. f. v. mast.