3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mascul, [At: HELIADE, O. I., 361 / A și: (rar) mascul / Pl: ~i, ~e / E: lat masculus, it masculo] 1 sm (Îoc femelă) Individ de sex bărbătesc. 2-3 sm (Șdp) Bărbat (viril). 4 a (D. flori și părți ale lor) Care conține elemente de fecundație Si: masculin (8).

MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.

MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.

MASCÚL, masculi, s. m. Individ de sex bărbătesc. Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192. Accentuat și: máscul.

MASCÚL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și máscul. / < lat. masculus].

MASCÚL I. s. m. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)

MASCÚL ~i m. și adjectival 1) Individ de sex bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo

*máscul, -ă adj. (lat. masculus, de unde vine și mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu femelă): masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mascúl adj. m., s. m., pl. mascúli; adj. f. mascúlă, pl. mascúle

mascúl s. m., adj. m., pl. mascúli; f. sg. mascúlă, pl. mascúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MASCÚL adj. v. masculin.

MASCUL adj. bărbătesc, masculin. (Flori ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Măscu/l, -rel, -rilă v. Mascur 1 – 3.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mascul feroce expr. (peior.) 1. bărbat viril. 2. bărbat cu pretenții de virilitate.

Intrare: mascul (adj.)
mascul1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascul
  • masculul
  • masculu‑
  • mascu
  • mascula
plural
  • masculi
  • masculii
  • mascule
  • masculele
genitiv-dativ singular
  • mascul
  • masculului
  • mascule
  • masculei
plural
  • masculi
  • masculilor
  • mascule
  • masculelor
vocativ singular
plural
Intrare: mascul (s.m.)
mascul2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascul
  • masculul
  • masculu‑
plural
  • masculi
  • masculii
genitiv-dativ singular
  • mascul
  • masculului
plural
  • masculi
  • masculilor
vocativ singular
plural
Intrare: Măscul
Măscul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măscul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mascul (adj.)

  • 1. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elementele de fecundație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: bărbătesc masculin

etimologie:

mascul (s.m.)

  • 1. Individ de sex bărbătesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Țiparul femelă... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul. C. PETRESCU, C. V. 192.
      surse: DLRLC

etimologie: