10 definiții pentru masacru

MASÁCRU, masacre, s. n. Acțiune sângeroasă îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre.

MASÁCRU, masacre, s. n. Acțiune sângeroasă îndreptată de obicei asupra unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre.

MASÁCRU, masacre, s. n. Ucidere în masă a oamenilor (de obicei într-un război); măcel. Se mai aflau printre noi și doi germanidoi vechi comuniști – care au supraviețuit masacrelor hitleriste. STANCU, U.R.S.S. 108.

masácru (-sa-cru) s. n., art. masácrul; pl. masácre

masácru s. n. (sil. -cru), art. masácrul; pl. masácre

MASÁCRU s. măcel, (livr.) carnaj, hecatombă, (înv. și pop.) pierzanie, pierzare, (înv.) măcelărie, meserniță, tăiere. (Un ~ de o mare cruzime.)

MASÁCRU s.n. Omor (în masă), masacrare, măcel; carnaj. [< fr. massacre].

MASÁCRU s. n. masacrare; măcel; carnaj. (< fr. massacre)

MASÁCRU ~e n. Omor în masă (al unor oameni lipsiți de apărare); măcel. /<fr. massacre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASACRU s. măcel, (livr.) carnaj, hecatombă, (înv. și pop.) pierzanie, pierzare, (înv.) măcelărie, meserniță, tăiere. (Un ~ de o mare cruzime.)

Intrare: masacru
  • silabisire: -cru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular masacru masacrul
plural masacre masacrele
genitiv-dativ singular masacru masacrului
plural masacre masacrelor
vocativ singular
plural