12 definiții pentru martiră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARTÍR2, -Ă, martiri, -e, s. m. și f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al Bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.

MARTÍR2, -Ă, martiri, -e, s. m., s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.

MARTÍR, -Ă, martiri -e, s. m. și f. Persoană care îndură chinuri sau moartea pentru convingerile sale, pentru o credință 1 sau o atitudine; mucenic. Martir iubite a libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! ALECSANDRI, O. 96. Persoană care suferă chinuri morale sau fizice provocate de cineva sau de ceva. Nu mă mărit! repetă Laura cu o liniște tristă de martiră. REBREANU, I. 88. Prin arșița caniculară, semnîndu-și pașii pe asfalt, Porni din nou martirul nostru de la un cap la celălalt Cutreierînd tot Bucureștii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10.

MARTÍR, -Ă s.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].

MARTÍR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr)

MARTÍR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credința creștină. 3) fig. Persoană supusă unor suferințe, tratamente sau persecuții inumane. /<fr. martyr

mártir, -ă s. (ngr. mártyras, d. vgr. mártyr și mártys, de unde și lat. mártyr, mártyris, it. mártire, sp. mártir. V. martur). Mucenic, cel care a suferit moartea susținîndu-șĭ ideile luĭ religioase orĭ științifice. Fig. Om care a suferit mult. – Fals martír (după fr. martyr).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

martíră s. f., g.-d. art. martírei; pl. martíre

martíră s. f., g.-d. art. martírei; pl. martíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARTI s. (BIS.) mucenică, (rar) muceniță.

Intrare: martiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marti
  • martira
plural
  • martire
  • martirele
genitiv-dativ singular
  • martire
  • martirei
plural
  • martire
  • martirelor
vocativ singular
  • marti
  • martiro
plural
  • martirelor

martir, -ă (persoană) martiră

  • 1. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Martir iubite a libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! ALECSANDRI, O. 96.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Mucenic (al Bisericii).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mucenic (colac)
    • 1.2. prin generalizare Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu mă mărit! repetă Laura cu o liniște tristă de martiră. REBREANU, I. 88.
        surse: DLRLC
      • Prin arșița caniculară, semnîndu-și pașii pe asfalt, Porni din nou martirul nostru de la un cap la celălalt Cutreierînd tot Bucureștii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10.
        surse: DLRLC

etimologie: