9 definiții pentru martingală

martinga sf [At: NEGULICI / Pl: ~le / E: fr martingale] 1 Curea de la frâul calului prinsă cu un capăt de chingă și cu altul de botnița căpețelei. 2 Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului și care susține lanțul de întăritură al acestuia. 3 (La unele jocuri de noroc) Fel de a juca constând în dublarea mizei. 4 (La unele jocuri de noroc; pex) Sistem propriu de joc urmărit cu perseverență de cineva.

MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută. – Din fr. martingale.

MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută. – Din fr. martingale.

MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. 1. Cureaua de la ham, în formă de furcă, legată cu un capăt de frîu și cu celălalt de chingă, pentru a nu lăsa calul să se ridice în două picioare. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constînd în mărirea mizei după o lovitură pierdută, în speranța că se va scoate paguba (și un cîștig pe deasupra). De atunci trăia «împrumutînd» de la Zoe bani, pe care avea să-i restituie odată și odată, cînd va izbuti martingala. C. PETRESCU, Î. I 96.

martingálă s. f., g.-d. art. martingálei; pl. martingále

MARTINGÁLĂ s.f. 1. Curea de la ham care nu lasă calul să sară în două picioare. 2. (Mar.) Bară de metal fixată sub bompres, care susține subarbele. 3. (La jocul de cărți) Pontare dublă după fiecare pierdere. [< fr. martingale].

MARTINGÁLĂ s. f. 1. curea de ham care nu lasă calul să sară în două picioare. 2. (mar.) bară de metal fixată perpendicular sub bompres, care susține subarbele. 3. sistem de joc bazat pe considerații decurgând din calculul probabilităților, care urmărește asigurarea beneficiului prin mărirea progresivă a mizei la jocurile de noroc și la cursele de trap. (< fr. martingale)

MARTINGÁLĂ ~e f. 1) Piesă de harnașament, constând dintr-o curea în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. 2) (la navele cu pânze) Bară de metal așezată sub bompres, care susține parâmele. 3) (la jocurile de cărți) Miză dublă după fiecare pierdere. /<fr. martingale

martingală f. 1. curea la frâul calului; 2. mod de a juca constând în a ponta la fiecare dată dublul de ceea ce sá pierdut înainte (=. fr. martingale).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

martingálă s. f., g.-d. art. martingálei; pl. martingále

Intrare: martingală
martingală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martinga
  • martingala
plural
  • martingale
  • martingalele
genitiv-dativ singular
  • martingale
  • martingalei
plural
  • martingale
  • martingalelor
vocativ singular
plural

martingală

  • 1. Curea de la ham în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • De atunci trăia «împrumutînd» de la Zoe bani, pe care avea să-i restituie odată și odată, cînd va izbuti martingala. C. PETRESCU, Î. I 96.
      surse: DLRLC

etimologie: