MARTINGALĂ, martingale, s. f. 1. Cureaua de la ham, în formă de furcă, legată cu un capăt de frîu și cu celălalt de chingă, pentru a nu lăsa calul să se ridice în două picioare. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constînd în mărirea mizei după o lovitură pierdută, în speranța că se va scoate paguba (și un cîștig pe deasupra). De atunci trăia «împrumutînd» de la Zoe bani, pe care avea să-i restituie odată și odată, cînd va izbuti martingala. C. PETRESCU, Î. I 96.