2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: marón adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

maro ain [At: ALEXI, W. / V: ~n / E: fr marron] 1 a Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate Si: castaniu, brun-roșcat Vz cafeniu. 2 sn Culoare a castanei coapte, a cafelei măcinate.

MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.

MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MARÓ adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maró2 s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri

maró s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARÓ adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg.d. bărbați) a practica sexul anal.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARO adj. invar. Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate; castaniu, brun-roșcat. V. c a f e n i u. Cf. ALEXI, W. Încăperea era mai mult lungă decît lată și avea o fereastră care da în geamlîc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. CĂLINESCU, E. O. I, 31. Fotolii în chip de farfurii adÎnCi diformate. . . ornamentează holul, cu tot felul de culori: verde, roș, maro. v. rom. iulie 1960, 67. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea descrisă mai sus. - Și: marón adj. invar. – Din fr. marron.

Intrare: maro (adj.)
maro2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • maro
  • mar‑
maron2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maron
  • maronul
  • maronu‑
  • maro
  • marona
plural
  • maroni
  • maronii
  • marone
  • maronele
genitiv-dativ singular
  • maron
  • maronului
  • marone
  • maronei
plural
  • maroni
  • maronilor
  • marone
  • maronelor
vocativ singular
plural
Intrare: maro (s.n.)
maro1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maro
  • maroul
  • marou‑
plural
  • marouri
  • marourile
genitiv-dativ singular
  • maro
  • maroului
plural
  • marouri
  • marourilor
vocativ singular
plural
maron1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maron
  • maronul
plural
  • maronuri
  • maronurile
genitiv-dativ singular
  • maron
  • maronului
plural
  • maronuri
  • maronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maro (adj.) maron

etimologie:

maro (s.n.) maron

  • 1. Culoare maro.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: