8 definiții pentru maro (s.n.) maron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: marón adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

maro ain [At: ALEXI, W. / V: ~n / E: fr marron] 1 a Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate Si: castaniu, brun-roșcat Vz cafeniu. 2 sn Culoare a castanei coapte, a cafelei măcinate.

MARÓ adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARÓ adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maró2 s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri

maró s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri

Intrare: maro (s.n.)
maro1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maro
  • maroul
  • marou‑
plural
  • marouri
  • marourile
genitiv-dativ singular
  • maro
  • maroului
plural
  • marouri
  • marourilor
vocativ singular
plural
maron1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maron
  • maronul
plural
  • maronuri
  • maronurile
genitiv-dativ singular
  • maron
  • maronului
plural
  • maronuri
  • maronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maro (s.n.) maron

  • 1. Culoare maro.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: