MARJĂ, marje, s. f. Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. – Din fr. marge.

marjă¹ sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 2/6 / Pl: ~je / E: fr marge] (Frm) Rezervă de care se poate dispune între anumite limite.

MARJĂ, marje, s. f. (Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge.

MARJĂ s.f. (Franțuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă. 2. Diferență dintre prețul de vînzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr. marge].

MARJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr. marge)

MARJĂ ~e f. Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. ~ de timp. /<fr. marge

marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje

marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje

marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje

MARJĂ s. margine, rezervă. (Să lăsăm o ~, pentru orice eventualitate.)

MARJĂ s. margine, rezervă. (Să lăsăm o ~ pentru orice eventualitate.)

MÁRJĂ¹ s. f. (Franțuzism, rar) Rezervă de care se poate, dispune între anumite limite. V. m a r g i n e (I 1). Această sumă a fost suficientă pentru a asigura pe timp de un an aprovizionarea cu pîine a unui francez, lăsîndu-i în plus o marjă pentru cumpărarea de alte produse. CONTEMP. 1949, nr. 138, 2/6. - Pl.: marje. – Din fr. marge.