8 definiții pentru marinism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARINÍSM, marinisme, s. n. (Livr.) Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din it. marinismo, fr. marinisme.

marinism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: it marinismo, fr marinisme] 1 Stil prețios în barocul italian din sec. XVII. 2 (Pex) Prețiozitate a stilului, afectare.

MARINÍSM, s. n. Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din it. marinismo, fr. marinisme.

MARINÍSM s.n. Varianta italiană a stilului bombastic baroc din sec. XVII; afectare, prețiozitate a stilului. [< it. marinismo, fr. marinisme, cf. Giambattista Marino – poet italian].

MARINÍSM s. n. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului. (< it. marinismo, fr. marinisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*marinísm (livr.) s. n., (prețiozități) pl. marinísme


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARINÍSM (< fr., it.) s. n. Mișcare poetică italiană (sec. 17), inițiată de Giovanbattista Marino, caracterizată prin gustul pentru metaforă, conceptualism, abundența epitetelor, descriptivism exagerat, răsturnarea schemelor și situațiilor poetice clasice, dezvoltarea tematicii amoroase, îmbogățită cu o nouă senzualitate. Reprezentanți: G. Lubrano, G. Preti, C. Achillini, F. Mennini ș.a. V. gongorism și eufuism.

Intrare: marinism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinism
  • marinismul
  • marinismu‑
plural
  • marinisme
  • marinismele
genitiv-dativ singular
  • marinism
  • marinismului
plural
  • marinisme
  • marinismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marinism

etimologie: