10 definiții pentru marinăresc
Explicative DEX
MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. – Marinar + suf. -esc.
MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. – Marinar + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marinăresc, ~ească a [At: TEODORESCU, M. II, 153 / Pl: ~ești / E: marinar + -esc] 1-2 Care aparține unui marinar sau marinei (1). 3-4 Caracteristic marinarului sau marinei (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adj. De marinar. Berete marinărești. Uniformă marinărească.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARINĂRESC, -EASCĂ adj. Referitor la marină, de marinar. [< marinar + -esc].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARINĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru marinari; de marinar. /marinar + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marinărésc, – eáscă adj. De marinar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. și f. marinărești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. și f. marinărești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. și f. marinărești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De marinar; caracteristic marinarului sau marinei. Avea într-adevăr un aer marinăresc de june aspirant voinic și cochet. TEODOREANU, M. II, 153. Își luase chitara și cînta încet un cîntec vechi marinăresc de pe coaste îndepărtate. V. ROM. februarie 1956, 26. Odgoane marinărești. SCÎNTEIA, 1960, nr, 4849. - Pl.: marinărești. – Marinar + suf. -esc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
marinăresc, marinăreascăadjectiv
- 1. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Berete marinărești. Uniformă marinărească. DLRLC
-
etimologie:
- Marinar + -esc. DEX '09 DEX '98 DN