MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De marinar; caracteristic marinarului sau marinei. Avea într-adevăr un aer marinăresc de june aspirant voinic și cochet. TEODOREANU, M. II, 153. Își luase chitara și cînta încet un cîntec vechi marinăresc de pe coaste îndepărtate. V. ROM. februarie 1956, 26. Odgoane marinărești. SCÎNTEIA, 1960, nr, 4849. - Pl.: marinărești. – Marinar + suf. -esc.