4 intrări
7 definiții

Enciclopedice

Marica, nimfă originară din Latium, considerată drept soția zeului Faunus și mama regelui Latinus.

MARICA, George Em. (1904-1981, n. Horezu, jud. Vâlcea), sociolog român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Preocupări în domeniul sociologiei culturii și al psihologiei sociale („Conducerea la copii”, „Statul ca structură psihică și socială”, „Ideologia generației române de la 1848 din Transilvania”, în colab.).

Maric/a, -ar, -ă v. Maria I B 1 și II 3, 6.

Mări/a, -ca v. Maria I A, B 1.

Neomarica coerulea (Ker) Sprague (syn. Marica coerulea Ker). Specie care înflorește în mart.-aug. Flori pînă la 10 cm diametru, înfloresc eșalonat, albastre cu reflexe lila, la bază gălbui cu pete maro-roșietice. Frunze liniar-enziforme, lungi pînă la 1,2 cm și late de 3,5 cm.

Neomarica gracilis (Herb.) Sprague (syn. Marica gracilis Herb.). Specie care înflorește în mart.-aug. Flori (petalele exterioare cu vîrf bont, cele interioare mici cu vîrf îndoit în exterior, violete) albe, cca 5 cm diametru, în inflorescențe laterale. Frunze (cea 55 cm lungime, 2 cm lățime) ensiforme.

Neomarica northiana Sprague (syn. Marica northiana Ker). Specie care înflorește primăvară. Flori (Cele 3 petale exterioare invers-ovate, galbene-albicioase, la bază cu pete galbene, cele 3 interioare galbene cu pete maronii, la bază cu pete aurii) în inflorescențe laterale. Frunze, (cca 55 cm lungime, 5 cm lățime) cu vîrf ascuțit.

Intrare: marica
marica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Marica
Marica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Marica
Intrare: Marică
Marică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Marică
Intrare: Mărica
Mărica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărica
Exemple de pronunție a termenului „marica” (23 clipuri)
Clipul 1 / 23