3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marghioala sfa [At: SEVASTOS, N. 282 / E: Marghioala] 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută marghioala (1).

MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Înv. și reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos.

marghiol, ~ă [At: (a. 1657) BUL. COM. IST. II, 223 / Pl: ~oale / E: ngr μαργιόλος cf it mariole, tc maryol] (Îrg) 1-2 smf, a Șmecher. 3-4 smf, a Intrigant. 5 sf Viclenie. 6-7 sm, a Ușuratic. 8-9 smf, a Deștept. 10-11 smf, a Glumeț. 12-13 smf, a Frumos. 14-15 smf, a Afectat. 16 a Chin.

MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos.

MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Regional) Deștept, dezghețat, vioi, isteț; p. ext. ștrengar, șmecher, șiret. Moldovenii sînt marghioli, Bagă fetele-n fiori. TEODORESCU, P. P. 338. ◊ (Substantivat) Tițo, Tițo copiliță... Dă pace voinicilor, Că tu-i da peste-un păcat Cu marghiolul cel din sat. ALECSANDRI, P. P. 325.

MARGHIÓL ~oálă (~óli, ~oále) reg. Care manifestă agerime și deșteptăciune; isteț. /<ngr. marghiólos

MARGHIOL adj. (Mold., ȚR) Șiret, șmecher, viclean; intrigant. A: Era iote și gata la răspunsuri și afară din iscusirea minții era și marghiol și viclean. BERTOLDO 1779; .cf- NCCD (gl.). ♦ (Substantival) Putea zice vizirul... cum că au fost omul acela un marghiol den Țarigrad și i-au spus menciuni. M. COSTIN. B: Premenind sfaturile celor marghioli, nu vor face mîinile lor adevăr. BIBLIA (1688). Să lucredză, de marghioli, a găti arme cu mincinos meșteșug. FN; cf. ANON. CANTAC. ♦ (ȚR) Ușuratic. (Substantival). Cu cîțiva marghioli blestemați și de minte striini ...viața lui își petrecea. R. GRECEANU. ♦ (ȚR) Isteț, abil (Substantival). Marghiolul, realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte mergînd, pagubă vor plăti. BIBLIA (1688). Etimologie: ngr. margiolos. Cf. tc. maryol. Vezi și marghiolie. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, h a m i ș, h î t r u (2), înceluitor, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), ș u v e a l n i c, t e l p i z.

Marghioală f. 1. nume familiar în loc de Mărioară; 2. fig. femeie vicleană.

marghiol a. șiret. [Gr. mod., din it. mariola]. ║ m, seducător de inimi: marghiolul cel din sat POP.

marghĭól, -oálă adj., pl. m. (ngr. mar[g]ĭólos, șiret, șmecher [de unde și turc. mariol, haĭmana, netrebnic], d. it. mariolo, mariuolo, înșelător la joc, pungaș). Rar azĭ. Șiret, priceput la rele: aŭ fost un marghĭol și ĭ-aŭ spus mencĭunĭ (Cost. 1, 309). – În Serbia mărghĭol, frumos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marghiól (înv., reg.) (-ghiol) adj. m., pl. marghióli; f. marghioálă, pl. marghioále

marghiól adj. m. (sil. -ghiol), pl. marghióli; f. sg. margioálă, pl. marghioále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARGHIÓL s. v. chin, frământare, zbatere, zbucium, zbuciumare.

MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeș, deștept, dibaci, frumos, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, șiret, șmecher, viclean.

marghiol s. v. CHIN. FRĂMÎNTARE. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMARE.

marghiol adj. v. AGER. ARĂTOS. CHIPEȘ. DEȘTEPT. DIBACI. FRUMOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marghiól (marghióli), s. m.1. Impostor, șmecher. – 2. Donjuan, crai. – Mr. marγiol. Ngr. μαργιόλος (Roesler 572; Meyer 260; Cihac, II, 673), cf. tc. mariol, din it. mariuolo. Sec. XVII. – Der. marghioli, vb. refl. (a se fandosi), cf. ngr. μαργιολεύω; marghiolie, s. f. (fandoseală), cf. ngr. μαργιολία.

Intrare: marghioala
marghioala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marghioală
marghioală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marghiol
  • silabație: mar-ghiol info
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marghiol
  • marghiolul
  • marghiolu‑
  • marghioa
  • marghioala
plural
  • marghioli
  • marghiolii
  • marghioale
  • marghioalele
genitiv-dativ singular
  • marghiol
  • marghiolului
  • marghioale
  • marghioalei
plural
  • marghioli
  • marghiolilor
  • marghioale
  • marghioalelor
vocativ singular
  • marghiolule
  • marghioale
  • marghioa
  • marghioalo
plural
  • marghiolilor
  • marghioalelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marghiol

etimologie: