15 definiții pentru mareșal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul Curții (regale) sau mareșalul Palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la Curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.

mareșal sm [At: URECHE, ap. LET. I2, 163 / V: (înv) marșal / E: ger Marschall] 1 (Cu diferite determinări) Președinte al unui corp nobiliar în Rusia și Polonia feudală. 2 (Îs) ~ul curții (regale) sau ~ul palatului Persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunderea protocolului. 3 Cel mai înalt grad în ierarhia militară din unele țări. 4 Ofițer cu gradul de mareșal (3).

MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.

MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în armată; persoană care are acest grad. (La curțile monarhilor; în expr.) Mareșal al palatului = administrator al casei regale.

MAREȘÁL s.m. Cel mai înalt grad în armată; ofițer care deține acest grad. ◊ Mareșal al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. [< fr. maréchal].

MAREȘÁL s. m. cel mai înalt grad în ierarhia militară. ♦ ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. (< fr. maréchal)

MAREȘÁL ~i m. Ofițer cu grad superior celui de general. ~ de aviație. /<fr. maréchal

mareșal m. 1. gradul cel mai înalt în armată: mareșal de Franța; 2. administrator al Curții și al casei regale. (= fr. marechal).

*mareșál m., pl. (fr. maréchal, din mareschalc, d. vgerm maraschalc, d. marah, cal [ngerm. mähre, mîrțoagă], și scalc, [ngerm. schalk], servitor, adică „servitor care îngrijește calu”. V. marfă, seneșal). Generalisim, titlu acordat marilor generalĭ. Administrator al curțiĭ și caseĭ unuĭ suveran: mareșal al palatuluĭ. Mareșal de cîmp, vechĭu nume al generaluluĭ de brigadă în Francia. V. șambelan, mabeĭngiŭ, comis, rahtivan, silictar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAREȘÁL s. (MIL.) (înv.) marșalâc.

MAREȘAL s. (MIL.) (înv.) marșalîc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mareșál (mareșáli), s. m. – Cel mai înalt grad în armată, în unele țări. Fr. maréchal.Der. mareșalat.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAREȘAL s. m. 1. (Cu diferite determinări) Nume dat (în Rusia și Polonia feudală) președintelui unui corp nobiliar. lani Rizvanschi, castelanul Sandomirului și marșalul crăiei. URECHE, LET. I2, 163. Voievodul de Cracovia, castelanul de Sandomir și marșalul terii ii ziseră. ARHIVA R. I, 101/23, cf. LM. 4 Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunderea protocolului. De Kalb, mareșalul curții, I. NEGRUZZI, S. VI, 4. Convorbii puțin. . . și cu mareșalul curții regale. SBIERA, F. S. 419. Propriu-zis n-am fost de față, ci în anticameră, cu mareșalul palatului. STANCU, R. A. V, 142. 2. Cel mai înalt grad în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. Ficiorul. . . starostilui Maliborcului, pre care îl numește cronica leșească marșalul cel mare, l-au robit turcii. N. COSTIN, LET. I A, 21/27. La 7 ale lui noiembrie îl porniră... către graf Romanțov, mareșalul,în țara Leșească (a. 1782). GCR II, 127/35. Luă vestire că Sigismond, craiul unguresc, unit și cu alți prințipi creștini, au trecut Dunărea cu mareșalu Novăi. VĂCĂRESCU, IST. 253, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., AR (1829), 102/6. Expediția marșalului Mezon au făptuit toate aceste pline de mărire rezultaturi. ib. 1502/31, cf. 431/21. Am fost în biserica protestanților, unde este îngropat vestitul marșal a Franției, numit marșalul de Sacsa. KOGĂLNICEANU, S. 53, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D. Floarea cavalerismului francez, precum. . . mareșalul Boucicault și alții. XENOPOL, I. L. III, 82. – Pl.: mareșali. – Și: (învechit) marșál s. m. – Din pol. marszalek, rus. маршал, fr. maréchal, germ. Marschall.

Intrare: mareșal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mareșal
  • mareșalul
  • mareșalu‑
plural
  • mareșali
  • mareșalii
genitiv-dativ singular
  • mareșal
  • mareșalului
plural
  • mareșali
  • mareșalilor
vocativ singular
  • mareșalule
  • mareșale
plural
  • mareșalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mareșal

  • 1. Gradul cel mai înalt în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marșalâc
    • 1.1. Mareșalul Curții (regale) sau mareșalul Palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la Curte; titlu purtat de această persoană.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: