MAREȘAL s. m. 1. (Cu diferite determinări) Nume dat (în Rusia și Polonia feudală) președintelui unui corp nobiliar. lani Rizvanschi, castelanul Sandomirului și marșalul crăiei. URECHE, LET. I², 163. Voievodul de Cracovia, castelanul de Sandomir și marșalul terii ii ziseră. ARHIVA R. I, 101/23, cf. LM. 4 Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunderea protocolului. De Kalb, mareșalul curții, I. NEGRUZZI, S. VI, 4. Convorbii puțin. . . și cu mareșalul curții regale. SBIERA, F. S. 419. Propriu-zis n-am fost de față, ci în anticameră, cu mareșalul palatului. STANCU, R. A. V, 142. 2. Cel mai înalt grad în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. Ficiorul. . . starostilui Maliborcului, pre care îl numește cronica leșească marșalul cel mare, l-au robit turcii. N. COSTIN, LET. I A, 21/27. La 7 ale lui noiembrie îl porniră... către graf Romanțov, mareșalul,în țara Leșească (a. 1782). GCR II, 127/35. Luă vestire că Sigismond, craiul unguresc, unit și cu alți prințipi creștini, au trecut Dunărea cu mareșalu Novăi. VĂCĂRESCU, IST. 253, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., AR (1829), 10²/6. Expediția marșalului Mezon au făptuit toate aceste pline de mărire rezultaturi. ib. 150²/31, cf. 43¹/21. Am fost în biserica protestanților, unde este îngropat vestitul marșal a Franției, numit marșalul de Sacsa. KOGĂLNICEANU, S. 53, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D. Floarea cavalerismului francez, precum. . . mareșalul Boucicault și alții. XENOPOL, I. L. III, 82. – Pl.: mareșali. – Și: (învechit) marșál s. m. – Din pol. marszalek, rus. маршал, fr. maréchal, germ. Marschall.