12 definiții pentru mardi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

mardi vt [At: PAMFILIE, J. II, 153 / Pzi: ~desc / E: rrm mardo] (Arg) 1-2 A trage cuiva o bătaie (zdravănă).

MARDÍ, mardesc, vb. IV. Tranz. (Argou) A bate, a lovi. Mai zi o dată stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101.

A MARDÍ ~ésc tranz. pop. A bate foarte tare; a chelfăni. /<țig. mardo

mardésc v. tr. (cp. vu ngr. be....1, învălătucesc). Vulg. Trag cuĭva o mardeală. V. mărdăgesc.[1]

  1. 1. În original, indescifrabil. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mardí (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 să mardeáscă

mardí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mardeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARDÍ vb. v. atinge, bate, lovi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mardi, mardesc v. t. a bate, a lovi; a trage cuiva o bătaie


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARDÍ vb. IV. T r a n z. (Argotic) A trage cuiva o bătaie (zdravănă). V. a t i n g e. Cf. PAMFILE, J. II, 153. Mai zi o dată, stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101, cf. GR. S. VII, 118, BL XIII, 116, com. din ȚEPEȘ VODĂ – MEDGIDIA. – Prez. ind.: mardesc. – Din țig. mardo (participiul lui mar-).

Intrare: mardi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mardi
  • mardire
  • mardit
  • marditu‑
  • mardind
  • mardindu‑
singular plural
  • mardește
  • mardiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mardesc
(să)
  • mardesc
  • mardeam
  • mardii
  • mardisem
a II-a (tu)
  • mardești
(să)
  • mardești
  • mardeai
  • mardiși
  • mardiseși
a III-a (el, ea)
  • mardește
(să)
  • mardească
  • mardea
  • mardi
  • mardise
plural I (noi)
  • mardim
(să)
  • mardim
  • mardeam
  • mardirăm
  • mardiserăm
  • mardisem
a II-a (voi)
  • mardiți
(să)
  • mardiți
  • mardeați
  • mardirăți
  • mardiserăți
  • mardiseți
a III-a (ei, ele)
  • mardesc
(să)
  • mardească
  • mardeau
  • mardi
  • mardiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mardi

etimologie: