opțiuni
  • info

13 definiții pentru mardi

din care

Explicative DEX

MARDI, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

MARDI, mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.

mardi vt [At: PAMFILIE, J. II, 153 / Pzi: ~desc / E: rrm mardo] (Arg) 1-2 A trage cuiva o bătaie (zdravănă).

MARDI, mardesc, vb. IV. Tranz. (Argou) A bate, a lovi. Mai zi o dată stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101.

A MARDI ~esc tranz. pop. A bate foarte tare; a chelfăni. /<țig. mardo

mardésc v. tr. (cp. cu ngr. be....[1], învălătucesc). Vulg. Trag cuĭva o mardeală. V. mărdăgesc.

  1. În original, indescifrabil. — LauraGellner

Ortografice DOOM

mardi (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardesc, 3 sg. mardește, imperf. 1 mardeam; conj. prez. 1 sg. să mardesc, 3 să mardească

mardi (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardesc, imperf. 3 sg. mardea; conj. prez. 3 să mardească

mardi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardesc, imperf. 3 sg. mardea; conj. prez. 3 sg. și pl. mardească

Etimologice

mardi (mardesc, mardit), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu).

Argou

mardi, mardesc v. t. a bate, a lovi; a trage cuiva o bătaie

Sinonime

MARDI vb. v. atinge, bate, lovi.

mardi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Tezaur

MARDÍ vb. IV. T r a n z. (Argotic) A trage cuiva o bătaie (zdravănă). V. a t i n g e. Cf. PAMFILE, J. II, 153. Mai zi o dată, stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101, cf. GR. S. VII, 118, BL XIII, 116, com. din ȚEPEȘ VODĂ – MEDGIDIA. – Prez. ind.: mardesc. – Din țig. mardo (participiul lui mar-).

Intrare: mardi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mardi
  • mardire
  • mardit
  • marditu‑
  • mardind
  • mardindu‑
 singular plural
  • mardește
  • mardiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mardesc
 (să)
  • mardesc
  • mardeam
  • mardii
  • mardisem
a II-a (tu)
  • mardești
 (să)
  • mardești
  • mardeai
  • mardiși
  • mardiseși
a III-a (el, ea)
  • mardește
 (să)
  • mardească
  • mardea
  • mardi
  • mardise
plural I (noi)
  • mardim
 (să)
  • mardim
  • mardeam
  • mardirăm
  • mardiserăm
  • mardisem
a II-a (voi)
  • mardiți
 (să)
  • mardiți
  • mardeați
  • mardirăți
  • mardiserăți
  • mardiseți
a III-a (ei, ele)
  • mardesc
 (să)
  • mardească
  • mardeau
  • mardiră
  • mardiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mardi, mardescverb

  • 1. argou; argotic A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atinge bate chelfăni lovi
    • format_quote Mai zi o dată stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.