marcotaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: fr marcottage] Procedeu de înmulțire a plantelor prin marcote Vz butășire.

MARCOTAJ, marcotaje, s. n. Mod de a obține înmulțirea plantelor, prin îngroparea unei ramuri care formează rădăcini, dînd naștere unei plante noi. Vița de vie se poate înmulți și prin marcotaj.

MARCOTAJ s.n. Înmulțire a plantelor prin marcote. [< fr. marcottage].

MARCOTAJ s. n. înmulțire a plantelor prin marcote. (< fr. marcottage)

MARCOTAJ ~e n. Înmulțire vegetativă a plantelor, prin marcote. /<fr. marcottage

marcotaj s. n., pl. marcotaje

marcotaj s. n., pl. marcotaje

marcotaj s. n., pl. marcotaje

marcotaj

MARCOTAJ s. marcotare. (~ul viței de vie.)

MARCOTÁJ (< fr.) s. n. Tehnică horticolă de multiplicare vegetativă a plantelor care presupune separarea organelor vegetative de planta mamă numai după înrădăcinarea lor, obținută prin marcotare. Poate fi natural (ex. la mur, iederă etc.) sau artificial, atunci când ramura ce urmează să servească înmulțirii este pusă de către cultivator în contact cu solul pentru a da rădăcini adventive și apoi separată de planta mamă (ex. la vița de vie).

MARCOTAJ s. n. Procedeu de înmulțire a plantelor prin marcote. V. b u t ă ș i r e. Marcotaj. . . prin îndoirea unei ramuri în pămînt. DS, Cf. DM. - Pl.: marcotaje. – Din fr. marcottage.