15 definiții pentru marchiză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCHI s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. Doamna marcheza de Fouroze. CALENDAR BUDA (1818), 21. Marchiza. . . se socotea una din cele. . . mai învățate femei. CALENDAR (1852), 75/5. Freza unei marcheze din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I, 195, cf. PONTBRIANT, D., C. PETRESCU, Î. II, 55. II. 1. Acoperiș (de sticlă fixată îritr-o armătură de fier), deasupra intrării principale a unor case. Cf. ȘĂINEANU, D. U. Urcară scara de marmură sub marchiza uriașă de sticlă. VORNIC, P. 128. Ușa înaltă, cu un fel de marchiză în miniatură, era deschisă. T. POPOVICI, s. 381. 2. Mică încăpere cu pereții (în întregime sau numai în partea lor superioară) de sticlă, care protejează de intemperii intrarea principală a unei locuințe. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II, 101, cf. id. M. 330. Casa lui este nouă, încăpătoare, cu o marchiză în față și învelită cu tinichea. DELAVRANCEA, H. T. 216. Domnul Niță ocupă apartamentul de la stradă; îi spune apartament pentru că, pe lîngă odaie, în fața ușii are un fel de cutie ca o gheretă, ce servă de „marchiză”. ARDELEANU, D. 14. După ce îi deschisese o slujnică ușa de la marchiză, se trezise în sala din mijloc. CAMIL PETRESCU, O. II, 71. 3. Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui. DICȚ. III. (Rar) Inel cu montura de formă ovală. Cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE. - Pl.: marchize. – Și: (învechit, I) marchéză s. f. – Din fr. marquise. – Pentru varianta marcheză, cf. it. m a r c h e s a.

MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise.

MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise.

marchi sf [At: CALENDAR BUDA (1818), 21 / V: (înv) ~che~ / Pl: ~ze / E: fr marquise] 1-2 (Soție sau) fiică de marchiz. 3 Acoperiș de sticlă fixată într-o armătură metalică sau de lemn, deasupra intrării principale a unor case. 4 Mică încăpere cu pereții în întregime sau numai în partea lor superioară din sticlă, care protejează de intemperii intrarea principală a unei locuințe. 5 Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui. 6 (Rar) Inel cu montura de formă ovală.

MARCHÍZĂ2, marchize, s. f. 1. Apărătoare, de obicei de sticlă, prinsă într-o armătură de fier și așezată deasupra intrării principale a unor case. Marchiza de sticlă, în chip de scoică deasupra porții, le ferea de ploaie. DUMITRIU, B. F. 91. 2. Construcție cu acoperiș și pereți cu geamuri numeroase, așezată dinaintea ușii de intrare a unei clădiri pentru a o apăra de intemperii. Lîngă odaie, în fața ușii, are un fel de cutie ca o gheretă ce servă de «marchiză». ARDELEANU, D. 14. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272. 3. (Adesea determinat prin «de locomotivă») Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui.

MARCHÍZĂ1, marchize, s. f. Soția unui marchiz. Descriind admirabil rochia caraghioasă a unei marchize. VLAHUȚĂ, la CADE. Întreit șir de munți, ce se întind în amfiteatru pe orizon, tufoși și creți, ca freza unei marchize din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I 195.

MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz. II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case. 2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case. 3. Cabină de locomotivă. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr. marquise].

MARCHÍZĂ s. f. I. soție, fiică de marchiz. II. 1. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case. 2. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotivă. III. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise)

MARCHÍZĂ2 ~e f. 1) Mic acoperiș sub formă de streașină, fixat deasupra intrării principale a unei clădiri. 2) Mică încăpere cu pereți de sticlă ce precedă intrarea într-o casă. /<fr. marquise

MARCHÍZĂ1 ~e f. Soție sau fiică de marchiz. /<fr. marquise

marchiză f. 1. soția marchizului; 2. un fel de streașină spre a apăra de ploaie, vânt, soare; 3. inel cu căsuța lungită.

*marchíză f., pl. e (fr. marquise, it. marchesa). Nevastă de marchiz. Streșină prelungită saŭ acoperemînt pe stîlpĭ ca să ofere un adăpost de ploaĭe.

Pompadour (Marchiza de) f. favorita Iui Ludovic XIV, fu atotputernică în timp de douăzeci de ani (1722-1764).

Sévigné (Marchiza de) f. celebră scriitoare franceză, ale cării Scrisori către fie-sa se consideră ca niște capodopere de stil și de fină observațiune (1626-1696).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marchíză s. f., g.-d. art. marchízei; pl. marchíze

marchíză s. f., g.-d. art. marchízei; pl. marchíze

Intrare: marchiză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchi
  • marchiza
plural
  • marchize
  • marchizele
genitiv-dativ singular
  • marchize
  • marchizei
plural
  • marchize
  • marchizelor
vocativ singular
  • marchi
  • marchizo
plural
  • marchizelor

marchiză

  • 1. Soție sau fiică de marchiz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Descriind admirabil rochia caraghioasă a unei marchize. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Întreit șir de munți, ce se întind în amfiteatru pe orizon, tufoși și creți, ca freza unei marchize din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I 195.
      surse: DLRLC
  • 2. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Marchiza de sticlă, în chip de scoică deasupra porții, le ferea... de ploaie. DUMITRIU, B. F. 91.
      surse: DLRLC
  • 3. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lîngă odaie, în fața ușii, are un fel de cutie ca o gheretă ce servă de «marchiză». ARDELEANU, D. 14.
      surse: DLRLC
    • Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272.
      surse: DLRLC
  • 4. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 6. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă.
    surse: DN
  • 7. Numele unor pere zemoase.
    surse: MDN '00

etimologie: