MARANGOZ, marangozi, s. m. (Rar) Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor sau a unor ambarcațiuni. – Din tc. marangoz.

marangoz sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 215 / V: (înv) pa~ / Pl: ~i, ~oji / E: tc marangoz] Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor.

MARANGOZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor sau a unor ambarcații. – Din tc. marangoz.

MARANGOZ, marangozi, s. m. Dulgher specializat în cioplirea, fasonarea și îmbinarea pieselor de lemn ale navelor. Ieremie, ajutat de doi marangozi luați de la șantier, băteau scîndurile punții. TUDORAN, P. 109.

MARANGOZ ~i m. Muncitor specializat în lemnăria de corabie. /<turc. marangoz

marangóz m., pl. jĭ (turc. maranghoz, d. ngr. marangós, care vine d. it. marangóne, dulgher; bg. marangoz). Dun. de jos. Dulgher care face cheresteaŭa uneĭ corăbiĭ. Fig. Iron. Om de un aspect necivilizat, mitocan: un marangoz din Bădălan (mahalaŭa din vale a Galaților). – În sudu Mold. marangocĭ, pl. tot ocĭ. V. magopeț, cĭofligar, bașcaliu, țuțuĭan.

parangoz sm vz marangoz

marangoz (rar) s. m., pl. marangozi

marangoz (rar) s. m., pl. marangozi

marangoz s. m., pl. marangozi

marangoz (marangozi), s. m. – Cioplitor. Tc. marangoz (Scriban), cf. ngr. μαραγϰός. Rar, în Mold. de S.

MARANGOZ s. (prin Mold.) marangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)

MARANGOZ s. (prin Mold.) rnarangoci. (Dulgherul de nave se numește ~.)

marangoz, marangozi, s.m. (reg.) 1. om necivilizat, mitocan. 2. dulgher la nave.

MARANGÓZ s. m. 1. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor. Un parangoz ce merge la Galați (a. 1742). IORGA, S. D. VI, 215. Plata marangojilor (a. 1804). ȘIO II₂, 154, cf. DDRF, NOM. PROF. 28, 33. Vin marangozii cu scule de dulgher. TUDORAN, P. 9, cf. 109, COMAN, GL. 2. (Rar) Epitet dat unui om necivilizat, mitocan, bădăran. Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: marangozi și marangoji. – Și: (învechit) parangóz s. m. – Din tc. marangoz.