MARANGÓZ s. m. 1. Dulgher specializat în prelucrarea lemnăriei navelor. Un parangoz ce merge la Galați (a. 1742). IORGA, S. D. VI, 215. Plata marangojilor (a. 1804). ȘIO II₂, 154, cf. DDRF, NOM. PROF. 28, 33. Vin marangozii cu scule de dulgher. TUDORAN, P. 9, cf. 109, COMAN, GL. 2. (Rar) Epitet dat unui om necivilizat, mitocan, bădăran. Cf. SCRIBAN, D. - Pl.: marangozi și marangoji. – Și: (învechit) parangóz s. m. – Din tc. marangoz.