2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.

marșa vi [At: DEX-S / Pzi: ez / E: fr marcher] (Frm) 1 A cădea de acord Si: a consimți. 2 A se lăsa antrenat într-o acțiune. 3 A se lăsa corupt.

MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.

MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)

marșá vb. I (franțuzism; lb. cultă colocv.) A fi de acord ◊ „Teleobservatorul, ca și telespectatorul, poate să creadă sau să nu creadă în buna-credință a celor doi soți «care nu s-au lăsat niciodată examinați de o comisie științifică», poate să «marșeze» sau să nu marșeze.Cont. 3 XI 78 p. 8 (din fr. marcher)

MÁRȘĂ1 s. f. Sol format de depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. DM, cf. DN. - Pl.: marșe. – Din germ. Marsch.

marșă1 sf [At: DM / Pl: ~șe / E: ger Marsch] Sol format de depunerile rămase în urma retragerii apelor mării.

MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării; polder.

MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. – Germ. Marsch.

MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș].

MÁRȘĂ s. f. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. (< germ. Marsch)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*marșá (a ~) vb., ind. prez. 3 marșeáză

marșá vb., ind. prez. 1 sg. marșéz, 3 sg. și pl. marșeáză

márșă s. f., art. márșa, g.-d. art. márșei; pl. márșe

márșă (geol.) s. f., art. márșa, g.-d. art. márșei; pl. márșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁRȘĂ s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.

marșă s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁRȘĂ (< germ.) s. f. (GEOGR.) Porțiune de câmpie joasă (în Olanda, Danemarca și în E și V Germaniei) scoasă de sub regimul inundațiilor (cauzate de existența pânzei freatice aproape de suprafață) prin desecări și îndiguiri. V. polder.

Intrare: marșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marșa
  • marșare
  • marșat
  • marșatu‑
  • marșând
  • marșându‑
singular plural
  • marșea
  • marșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marșez
(să)
  • marșez
  • marșam
  • marșai
  • marșasem
a II-a (tu)
  • marșezi
(să)
  • marșezi
  • marșai
  • marșași
  • marșaseși
a III-a (el, ea)
  • marșea
(să)
  • marșeze
  • marșa
  • marșă
  • marșase
plural I (noi)
  • marșăm
(să)
  • marșăm
  • marșam
  • marșarăm
  • marșaserăm
  • marșasem
a II-a (voi)
  • marșați
(să)
  • marșați
  • marșați
  • marșarăți
  • marșaserăți
  • marșaseți
a III-a (ei, ele)
  • marșea
(să)
  • marșeze
  • marșau
  • marșa
  • marșaseră
Intrare: marșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșă
  • marșa
plural
  • marșe
  • marșele
genitiv-dativ singular
  • marșe
  • marșei
plural
  • marșe
  • marșelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marșa

  • 1. A cădea de acord; a se lăsa antrenat într-o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: accepta consimți
    • 1.1. A se lăsa corupt.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

marșă

  • 1. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării.
    surse: DLRLC DN sinonime: polder

etimologie: