opțiuni

3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁPĂ1, mape, s. f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. ♦ Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară. – Din germ. Mappe.

MÁPĂ1, mape, s. f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. ♦ Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară. – Din germ. Mappe.

MÁPĂ2, mape, s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. – Din lat., it. mappa, fr. mappe.

mapă2 sf [At: CANTEMIR, HR. 286 / S și: mappă / Pl: ~pe / E: lat, it mappa, fr mappe] (Rar) Hartă geografică.

mapă1 sf [At: NICA, L.VAM. 149 / Pl: ~pe / E: ger Mappe] 1 (Șîs ~ de scris sau de birou) Obiect de birou făcut din carton, din pânză sau din piele, uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc. 2 Dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc. 3 Copertă de protecție în care se ține o carte, un manuscris etc. 4 Geantă, servietă plată de obicei cu mai multe despărțituri.

MÁPĂ2, mape, s. f. (Astăzi rar) Hartă geografică. – Din lat. mappa, fr. mappe.

MÁPĂ, mape, s. f. 1. Obiect făcut din două scoarțe de carton, pînză, piele etc., în care se țin, pe masa de scris, lucrări la zi, hîrtie de scris, sugativă etc. Strînse din umerii lați... apucînd un creion colorat și începînd să deseneze pe sugativa mapei de scris. C. PETRESCU, C. V. 147. ♦ Servietă. Tînărul își strînse în grabă hîrtiile în mapă, își potrivi cravata, își încuie sertarul și, cu mapa la subsuoară, intră printr-o ușă îngustă, capitonată, în cabinetul alăturat. PAS, Z. IV 73. 2. (Învechit) Hartă.

MÁPĂ s.f. 1. Scoarțe de carton, de piele etc. în care se păstrează diferite hârtii pe birou; dosar. ♦ Plic mare. 2. Servietă. [Cf. germ. Mappe, fr. mappe, lat. mappa].

MÁPĂ2 s. f. hartă (geografică sau topografică). (< it., lat. mappa, fr. mappe)

MÁPĂ1 s. f. 1. carton, piele etc. în care se păstrează diferite hârtii, desene etc. ◊ dosar. 2. servietă. (< germ. Mappe)

MÁPĂ ~e f. 1) Obiect de birou, confecționat din carton, piele sau material plastic, în care se păstrează anumite hârtii sau documente. 2) Copertă de protecție a unei cărți. 3) Servietă plată cu mai multe deschizături. [G.-D. mapei] /<germ. Mappe

mapă f. portofoliu de cărți sau desenuri: mapă de carton.

*mápă f., pl. e (lat. mappa [cuv. punic], șervet, de unde și it. mappa și germ. mappe). Portofoliu, tașcă saŭ scoarțe de carton de ținut hîrtiĭ. Plic gros care conține vre-o 10-12 plicurĭ marĭ și micĭ și tot atîtea foĭ de hîrtie și care se vinde la librărie în loc de cutie, care conține maĭ multe plicurĭ și foĭ.

mapa vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~pez / E: mapă2, după ger mappieren] (Îvr) A cartografia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mápă s. f., g.-d. art. mápei; pl. mápe

mápă (servietă, hartă) s. f., g.-d. art. mápei, pl. mápe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁPĂ s. v. hartă.

MÁPĂ s. v. servietă.

mapă s. v. HARTĂ.

MAPĂ s. geantă, servietă. (Ține dosarele în ~.)

MAPÁ vb. v. cartografia.

arată toate definițiile

Intrare: mapă (hartă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mapă
  • mapa
plural
  • mape
  • mapele
genitiv-dativ singular
  • mape
  • mapei
plural
  • mape
  • mapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mapă (obiect)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mapă
  • mapa
plural
  • mape
  • mapele
genitiv-dativ singular
  • mape
  • mapei
plural
  • mape
  • mapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mapa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mapa
  • mapare
  • mapat
  • mapatu‑
  • mapând
  • mapându‑
 singular plural
  • mapează
  • mapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mapez
 (să)
  • mapez
  • mapam
  • mapai
  • mapasem
a II-a (tu)
  • mapezi
 (să)
  • mapezi
  • mapai
  • mapași
  • mapaseși
a III-a (el, ea)
  • mapează
 (să)
  • mapeze
  • mapa
  • mapă
  • mapase
plural I (noi)
  • mapăm
 (să)
  • mapăm
  • mapam
  • maparăm
  • mapaserăm
  • mapasem
a II-a (voi)
  • mapați
 (să)
  • mapați
  • mapați
  • maparăți
  • mapaserăți
  • mapaseți
a III-a (ei, ele)
  • mapează
 (să)
  • mapeze
  • mapau
  • mapară
  • mapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mapă (hartă)

  • 1. rar Hartă geografică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: hartă

etimologie:

mapă (obiect)

  • 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dosar un exemplu
    exemple
    • Strînse din umerii lați... apucînd un creion colorat și începînd să deseneze pe sugativa mapei de scris. C. PETRESCU, C. V. 147.
      surse: DLRLC
  • 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: geantă servietă un exemplu
    exemple
    • Tînărul își strînse în grabă hîrtiile în mapă, își potrivi cravata, își încuie sertarul și, cu mapa la subsuoară, intră printr-o ușă îngustă, capitonată, în cabinetul alăturat. PAS, Z. IV 73.
      surse: DLRLC DN
    • 2.1. Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: