8 definiții pentru mantisă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din fr. mantisse.

MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din fr. mantisse.

mantisă sf [At: POENARU, E. A. 219/20 / Pl: ~se / E: fr mantisse] 1 Parte zecimală a unui logaritm. 2 (Nob) Adaos la cântar.

MANTÍSĂ, mantise, s. f. (Mat.) Partea zecimală pozitivă a unui logaritm.

MANTÍSĂ s.f. (Mat.) Partea zecimală totdeauna pozitivă a unui logaritm. [< fr. mantisse, cf. lat. mantissa – adaos].

MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse)

MANTÍSĂ ~e f. mat. Partea zecimală pozitivă a unui logaritm. /<fr. mantisse


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mantísă s. f., g.-d. art. mantísei; pl. mantíse

mantísă s. f., g.-d. art. mantísei; pl. mantíse

Intrare: mantisă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manti
  • mantisa
plural
  • mantise
  • mantisele
genitiv-dativ singular
  • mantise
  • mantisei
plural
  • mantise
  • mantiselor
vocativ singular
plural

mantisă

  • 1. Partea zecimală a unui logaritm.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: