MANTÍSĂ s. f. 1. Partea zecimală a unui logaritm. Mantisa logaritmului. POENARU, E. A. 219/20. cf. ELEM. ALG. 212/3. Partea întreagă a logaritmului poartă numele de caracteristică, iar fracțiunea zecimală, de mantisă. CULIANU, A. 191. 2. (Neobișnuit) Adaos (la cîntar). Cf. LM, ALEXI, W. - Pl.: mantise. – Din fr. mantisse.