mănânțică af vz mărunțică

mănunțică sf, af vz mărunțică

mărânțică af, sf vz mărunțică

mărunțică sf, af [At: PAMFILE, A. R. 185 / V: mânân~ / Pl: ~ici / E: mănunțea css] 1-36 Mămnțea (1-36). 37 sf (Arg) Bâtă mică și groasă.

mânântică a, sf vz mărunțică

mânțică a, sf vz mărunțică

mânunțică a, sf vz mărunțică

MANTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike].

MANTICĂ s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr. mantique, it. mantica, gr. mantike)

MĂRUNȚICĂ f. 1) mai ales art. Dans popular care se execută în perechi cu pași mărunți și rapizi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /mărunt + suf. ~ică

mărunțica-craiului f. un fel de horă și melodia după care se joacă.

mantică s. f.

mantică s. f. – Grăsime, unt. Cuvînt dubios, citat numai de Damé. Dacă a circulat într-adevăr, trebuie să se explice prin it. manteca (REW 5326; Corominas, III, 242).

MANTECĂ s. f. (sg.) (Italienism învechit, de obicei în sintagma unt mantecă) Unt extras din lapte de oaie. Au venit vremea a să tăia acum prețul cașcavalului și al untului mantecă (a. 1827). FURNICĂ, I. C. 364, cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. - Și: mantícă s. f. LM, BARCIANU, ALEXI, W. – Din it. manteca.

MĂRUNȚICĂ adj., s. f. v. mărunțel.