6 definiții pentru mantică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁNTICĂ s. f. Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc. – Din it. mantica, fr. mantique.

MÁNTICĂ s. f. Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc. – Din it. mantica, fr. mantique.

manti sf vz mantecă

MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike].

MÁNTICĂ s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr. mantique, it. mantica, gr. mantike)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mantícă s. f. – Grăsime, unt. Cuvînt dubios, citat numai de Damé. Dacă a circulat într-adevăr, trebuie să se explice prin it. manteca (REW 5326; Corominas, III, 242).

Intrare: mantică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantică
  • mantica
plural
genitiv-dativ singular
  • mantici
  • manticii
plural
vocativ singular
plural

mantică

  • 1. Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: